China deţine ce de-al doilea buget de apărare din lume, iar cheltuielile anuale militare se ridică la aproape 130 de miliarde de dolari, conform Institutului internaţional pentru Studii Strategice.
În 2014, Rusia nu se afla decât pe locul patru în lume la acest capitol, cu un buget de apărare de 70 de miliarde de dolari, fiind întrecută şi de Arabia Saudită (80,8 miliarde de dolari).
China pare să fie, astfel, cea de-a doua super-putere mondială, însă, în cazul “tigrului asiatic”, există două afirmaţii care sunt adevărate în egală măsură, conform Business Insider:
1. China deţine o armată care este din ce în ce mai puternică, iar într-un război local sau regional ar putea învinge SUA;
2. În termeni militari, China este un dragon de hârtie care, în ciuda puterii aparente, este incapabilă să participe la un conflict militar departe de ţărmurile sale.
A înţelege diferenţa dintre cele două realităţi reprezintă cheia înţelegerii ambiţiilor strategice ale Chinei, scopurile sale militare şi ameninţarea pe care o reprezintă China pentru vecinii săi, pentru SUA şi pentru restul lumii, inclusiv România.
Ţelurile Beijingului sunt “asigurarea statutului Chinei de mare putere şi asigurarea dominaţiei regionale”, conform raportului annual cu privire la China al Departamentului american de Apărare.
China NU este o putere militară globală şi nici nu-şi doreşte să devină o astfel de putere în acest moment.
China nu ar avea câştig de cauză într-un teatru de operaţiuni global. Beijingului îi lipseşte expertiza, doctrina militară şi echipamentul militar pentru a acţiona astfel. În plus, armata chineză nu are experienţă pe câmpul de luptă, iar antrenamentele soldaţilor chinezi sunt nerealiste.
Armata terestră, marina şi aviaţia Chinei sunt pompate cu echipamente militare noi, însă tehnologia a fost furată prin hacking şi spionaj de la SUA şi alte ţări occidentale. Majoritatea tehnicii militare chineze nu a fost expusă niciodată rigorilor unui război real şi nimeni nu ştie, nici măcar oficialii armatei chineze, cum s-ar comporta într-un conflict militar.
Însă nici nu vom afla acest lucru. China nu are nici un interes în a fi prezentă şi a lupta departe de ţărmurile sale, spre deosebire de SUA. Beijingul se pregăteşte să lupte în apropiere de graniţele sale şi în special în mările din regiune, o sarcină mult mai uşoară pentru o armată neexperimentată.
Din această cauză, cu toată lipsa de experienţă şi de tehnică militară de vârf, China ar câştiga un război local sau regional cu SUA, care nu va aloca într-un astfel de conflict decât o mică parte a forţelor sale militare.
Întrebarea cheie este cât de mult îi pasă Pentagonului de China pentru a declanşa un astfel de conflict.