În această perioadă puterea lupilor creşte, iar cea a vampirilor scade. Licantropii, vârcolacii noştri autohtoni, apărau satele şi orăşelele de pofta scârboasă a nobililor străini care se hrăneau cu sânge, la propriu şi figurat.
Bănuiesc că licantropi erau consideraţi urmaşii dacilor, dac înseamnă lup, care cam luau capul hoardelor străine ce voiau să fie şefi şi căpetenii pe aceste pământuri. De unde şi o mulţime de filme cretine cu vampiri versus vârcolaci...
Sărbătorile de toamnă ale lupilor aveau drept scop reamintirea anuală a legământului dintre oamenii pământului şi lupi. “Luparul” sau “Starostele lupilor” îmbrăcat ca un "tarabostes" se apropia cu “ofrande” pentru lupi şi “vorbea” cu şeful haitei să nu smintească ocolul vitelor sau să atace drumeţii rătăciţi. Gromovnicele vechi şi folclorişti înţelepţi spun că atâta timp cât s-a ţinut Tradiţia, lupii nu au stricat. Apoi lumea a uitat obiceiul, lupii au flămânzit şi nimeni nu le mai ştia limba…
“Filipii au fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creştinilor au fost daţi într-o gropă cu lupi de unde au scăpat nevinovaţi”(Speranţia).
Legenda spune chiar mai mult, că apostolii au vorbit cu lupii pe limba lor şi aceştia au sărit din groapă şi au doborât gărzile romane, eliberându-i pe creştini.
Vai, unde ne sunt lupii de altădată!
Recomandările noastre
