Oricine a supravietuit secolului XX fie are un noroc porcesc, fie a semnat un pact cu diavolul - iata fundalul romanului lui Andrei Codrescu, scriitor de origine romana care a emigrat in America la varsta de 20 de ani.
Ce mi-a placut - si m-a si speriat - la „Mesi@” (Editura Polirom) este faptul ca mi-a fost imposibil sa ma hotarasc daca imi place - sau daca ma sperie - pana in momentul de fata. Cert este ca nu-i poti anticipa convulsiile si deghizarile care, de la un punct incolo, par a fi scapat din haturile auctoriale.
In prima suta de pagini am avut senzatia ca citesc un „De veghe in lanul de secara” milenarist, combinat cu un „Codul lui Da Vinci” autoparodic. In urmatoarele doua sute, un roman de John Barth construit pe un scenariu de Tarantino. Iar in ultimele, cate-or mai fi fost, l-am gasit in sfarsit pe Andrei Codrescu, cel care m-a lasat sa astept nepoliticos de mult. Insa iata de ce a meritat.
Suntem la Ierusalim, la sfarsit de mileniu. In cafenelele deocheate se aduna membrii gastii Umbrelor si ai gruparilor neotribale care saliveaza dupa Apocalipsa, iar pe strazi bantuie sute de profeti, cristi si anticristi. Pentru evitarea accidentelor, masinile dreptcredinciosilor poarta placute cu „in caz de inaltare la cer, acest vehicul va ramane gol”.
Dar suntem in acelasi timp si la New Orleans, orasul jazz-ului, iar mai nou si al techno-rapului Dada (un „genocid muzical”), unde se va intruni formidabilul Congres al Mintilor pentru a decide dupa ce scenariu va avea loc sfarsitul lumii.
Si mai suntem si in ciberspatiu, pe site-ul „Fa dragoste cu personalitati istorice”, portalul prin care spiritele patrund in lumea noastra si in cafeneaua New Jerusalem, unde interactioneaza toate nivelurile.
Cele care poate nu salveaza lumea, dar salveaza cu siguranta romanul sunt Felicity, negresa care paraseste bolgiile adolescentei ei americane pentru un strop de actiune, si Andrea, senzuala bosniaca in stare sa nasca un fel de „Decameron” la nivel mondial (toata lumea vrea sa-i spuna povesti).
In final, e linistitor ca Cel adevarat e numai unul, ca sfarsitul lumii e mereu amanat si ca exista o carte pentru cei care ar fi vrut sa se nasca oriunde, numai nu aici, oricine, numai nu ei insisi.
Recomandările noastre
