De ce, nu? Povestea Kaissei de la Conakry, din 2014 și până acum sunt câteva zeci de mii de cititori noi.
E primăvara, dragi prieteni şi îmi aduc aminte de o altă primăvară, la fel, din tinereţe. O nouă pildă, o nouă povestire.... o nouă amintire de aproape patruzeci de ani... am mai povestit-o şi altă dată, am spus-o şi la emisiunea „Miezul Zilei”, (ce emisiune echilibrată şi decentă!), de la TVR 1, acum ani de zile, dar... nu pot să vă rezist, dragi lupi, padawani şi hobbiţi... în definitiv repetiţia este mama învăţăturii, aşa că o să repet şi eu, iar domniile voastre, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, primiţi povestea cerută!!!
Era primăvară şi încă mai exista „Sabena” compania aviatică belgiană, cu avioane bune, atmosferă plăcută la bord, piloţi flamanzi şi însoţitoare valone... eram la bordul unui Boeing 707 Long Carrier al Sabenei, plecasem de ore bune de la Bruxelles. Când am ajuns la Conakry, în Guineea, mi-am dat seama că sunt pe altă lume. Africa profundă mă primea cuprinzîndu-mă, înghiţindu-mă, cu cerul ei cel alb strălucitor, cu pămîntul roşu, laterita cea ciudată, cu mirosurile înţepătoare şi ciudate.
Apoi peste cîteva zile am întîlnit-o pe ea. Cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată, Kaissa, care părea desenată de visul celui mai elegant şi pasional editor de reviste pentru bărbaţi. O mulatră perfectă, înaltă şi zveltă, care păstrase cambrarea şi mişcările de felină ale rasei negre, dar un nas luteţian, adică parizian, şi o carnaţie surprinzătoare de prinţesă inca. La acestea se adăugau doi ochi imenşi, depărtaţi şi verzi ca jungla, o frunte bombată şi o coamă de păr de culoarea mierii, întotdeauna strînsă cu o fundiţă verde, iar în total Kaissa era cea mai dorită femeie din Africa Occidentală.
La 17 ani primise deja oferte de la toate revistele ilustrate gen Playboy şi toate casele de modă existente. Le refuzase cu dispreţ princiar. Cei mai insistenţi solicitanţi se îmbolnăviseră sau suferiseră accidente, deh, Africa nu-i ca Europa, Golful Guineei este plin de rechini iar jungla, de asemenea, nu iartă. Kaissa era una dintre nenumăratele secretare ale temutului Sekou Touré, dictatorul local, din fericire, unul luminat!
După mai multe zile de aşteptat prin anticamerele puterii, devenise evident că mă uitam cam mult la splendida făptură. Directorul, apoi ministrul, Moussa, așa i se spunea, pe el îl chema Sekouba Camara, care-mi era gazdă, mi-a atras atenţia, mai în glumă, mai în serios, să las fata în pace pentru că este periculoasă, iar tatăl ei este un foarte puternic Baron Samedi, titlul suprem pentru preoţii voodoo. "Este aşa de frumoasă, încît nu simt nici o dorinţă sexuală, ci doar mă minunez că rasa umană poate produce astfel de exemplare" am răspuns. Kaissa, care era de faţă, dar citea preocupată un raport, a zâmbit doar, ca unei amintiri.
Recomandările noastre
