În decembrie 2013, un copil de doi anişori din satul Gueckedou aflat în Guineea, a fost prima victimă a acestui focar de Ebola. Micuţul a contractat boala de la un liliac vânat de familia sa.
De atunci, epidemia s-a dezlănţuit, scrie The Independent care precizezează că deşi s-a interzis vânătoarea şi consumul de carne de vânat, oamenii locului nu ţin întodeauna cont de aceasta. Carnea de animale sălbatice consumată este de multe ori carnea de maimuţe, ca cimpanzeii sau gorile, precum şi cea a liliecilor.
De altfel comerţul cu vânat este creditat şi pentru focarele anterioare de Ebola, în special în cazul animalelor infectate. În plus, una sau mai multe tulpini din virusul HIV provine de carnea de vânat din Africa Centrală şi de Vest.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, "se crede că lilieci din familia Pteropodidae sunt gazde naturale pentru virusul Ebola".
Liliecii, care pot fi purtătoru pentru o întreagă gamă de virusi, sunt sursa probabilă pentru transmiterea virusului de Ebola la om, deoarece, boala de multe ori le este fatală.
Profesorul virolog Jonathan Ball a declarat, pentru BBC, că de multe ori există un intermediar non-uman, dar că virusul se poate transmite direct de la lilieci la oameni prin contact cu sângele înfestat, atunci când virusul a avut "acces la celulele în care se poate reproduce".
Un studiu de la Universitatea din Cambridge dezvăluie că vânătorii sunt uneori muşcaţi sau zgâriaţi de licieci, iar atunci virusul se transmite de la animal la om.
Dar soluţia nu este la fel de simplă ca interzicerea consumului cărnii de vânat. Potrivit Centrului de Internaţional de Cercetare Silvică, cinci milioane de tone de carne de vânat sunt consumate în fiecare an în Africa.
Oamenii de ştiinţă de la Cambridge pledează pentru educarea vânătorilor, după ce au constatat că cei mai mulţi din cei 600 de ghanezi intervievaţi sunt conştienţi de pericolele care îi pasc pei ei şi pe apropiaţi.
"Colaborarea cu comunităţile locale pentru a le ajuta să găsească soluţii eficiente şi durabile, în conformitate cu nevoile lor economice trebuie să fie un angajament pe termen lung", a atras atenţia Dr Marcus Rowcliffe, de la Societatea Zoologică din Londra.