În aprilie 2001, astronautul Chris Hadfield a avut parte de o experiență dură, într-un moment în care era singur în spațiu. Stresul resimțit era atât fizic, cât și mental. Astronauții trăiesc într-o navă spațială complet închisă, orbitând planeta de aproximativ 16 ori pe zi.
Microgravitatea provoacă diferite probleme corpului uman, ajungând la deteriorarea ochilor, a inimii, la atrofierea mușchilor și la micșorarea oaselor, care cu timpul devin fragile.
Sunt astronauții născuți pentru asta ?
Dr. Jim Picano, psiholog al NASA, a declarat pentru The Daily Beast, că există câteva criterii care explică de ce astronauții reușesc să facă față stresului. În primul rând, există o dispoziție înnăscută a acestora prin care pot face față stresului, dar au avut parte și de diferite experiențe care i-au învățat cum să gestioneze situațiile critice.
Majoritatea astronauților vin deja din medii în care au învățat să gestioneze stresul, făcându-i mai capabili față de o persoană obișnuită. Dar Picano a spus că și antrenamentul joacă un rol foarte important în acest demers. „Antrenamentul pe care îl primesc astronauții îi face să capete încredere în procedurile și echipamentele pe care le au la dispoziție în timpul unui zbor spațial. Repetând acest antrenament, capătă un sentiment de încredere în sine care îi face să se simtă pregătiți pentru a influența sau schimba situațiile critice.”
A fi astronaut nu înseamnă că înveți moduri prin care poți face față presiunii, ci pur și simplu scoți la iveală ceea ce cunoști deja. „ Zborurile în spațiu sunt dureroase. Costumul este incomod, rezistând la fiecare mișcare pe care o face persoana care îl poartă. Costumul își impune propria forță fizică asupra corpului, împiedicând orice mișcare”, a spus Hadfield.
„ Nu am simțit panica în niciun moment”
În 2001, Hadfield a fost lovit de o durere sfâșietoare a ochiului stâng, care l-a făcut să-și închidă automat pleoapa. Ulterior, NASA a identificat vinovatul, fiind vorba despre soluția anti-ceață care rămăsese pe sticla căștii purtate de acesta. În acel moment, Hadfield a decis să nu-și informeze baza, considerând că problema va dispărea. Însă, problema s-a extins destul de rapid, Hadfield fiind orbit instantaneu.
Hadfiled a refuzat să intre în panică, însă, de această dată, și-a anunțat echipajul că nu poate vedea nimic. NASA a decis că singura soluție este ca acesta să-și scoată casca, răsucind supapa de la urechea stângă, lăsând aerul contaminat să iasă afară. După 10 minute, ochii lui Hadfield s-au vindecat.
„ Nu am simțit panica în niciun moment.”, spune el. Hadfield nu a simțit vreo secundă că viața sau sănătatea lui ar putea fi pusă în pericol. “S-a întâmplat”. Prin urmare, este nevoie de foarte multă durere pentru a considera această experiență doar un simplu moment trecător, a concluzionat DailyBeast.