Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a scris pe rețelele de socializare un mic îndrumar de spovedanie. El a punctat care este rolul duhovnicului și a explicat în ce constă Taina Spovedaniei.
În scrierea sa, Vasile Bănescu a vorbit despre rolul duhovnicului. În acest sens, el a precizat că rolul acestuia este acela de a asculta și de „de a primi mărturisirea unui suflet care abia șoptește cu sfială sau rușine arzătoare, purificatoare, lucruri de nespus în niciun alt context omenesc”.
Care este rolul principal al duhovnicului
Totodată, duhovnicul are rolul de a co-pătimi cu cel păcătos și de a-l încuraja și îndrepta sufletește, mai spune acesta.
„Rolul duhovnicesc al celui care ascultă intens o mărturisire liberă, care însoțește lămuritor o minte asaltată de remușcări și care (de)plânge împreună cu sufletul îngenuncheat fapte care strivesc, copleșesc și sufocă, se poate extinde doar până la frontiera de unde începe vasta libertate a celui venit să (se) mărturisească.
Libertatea în care acesta a greșit și în care acum recunoaște greșeala. Nu mai departe de această frontieră, nu depășind un dureros și inviolabil prag de sensibilitate, nu dând cu ușa de pereții sufletului care tânjește după vindecare”, a mai scris acesta.
În continuare, el a precizat că depășirea graniței dintre duhovnicie și psihoterapie și intruziunea în sfera sexualității unei persoane, crează un context periculos și nedrept al vulnerabilizării emoționale.
De asemenea, cel care a venit să se destăinuie, vor deveni tulburați, lezați și suspicioși, „dar și, nu foarte rar, ușor de manipulat și smintit”, a mai menționat Vasile Bănescu.
În final, el a subliniat ideea că duhovnicul este doar un martor al întâlnirii noastre cu Hristos, nu un anchetator cu inițiative și imaginație suspect scormonitoare.
Cum trebuie privită Taina Spovedaniei
În același îndrumar, purtătorul de cuvânt al BOR a vorbit despre Taina Spovedaniei. În acest sens, el a explicat că spovedania este întâlnirea a două suflete îngemănate prin natura lor căzută din ascultarea de Domnul, ce caută împreună consolarea, alinarea, calea dificilă a pocăinței, a schimbării și iertarea.
„Spovedania ca Taină nu e o ședință de psihoterapie ofensivă, nu e o tiradă mustrător moralizatoare, nu e, mai ales, o anchetă absurdă pe marginea detaliilor din miezul intimității tulburător de adânci a celui îngenuncheat de multe, nu e un asalt verbal armat pentru obținerea unei mărturisiri sub constrângere și șantaj emoțional fragilizant”.