Ideea de a călători la o distanță foarte mare de casă ca să înveți la o universitate de top presupune sacrificii enorme, dar și un dram de nebunie. Tinerii care au spus „da” provocării de a studia în țări precum SUA, Coreea de Sud ori Norvegia au explicat, pentru Evenimentul Zilei, cât de mult a meritat acest pas, ce obstacole au întâlnit, dar și care a fost răsplata curajului lor.

Laura Becheru, o giurgiuveancă de 21 de ani, știa deja la ce se înhamă atunci când a hotărât să învețe la una dintre cele mai faimoase școli de business din lume, aflată la aproape 3.000 de kilometri depărtare de țară. Primul an petrecut la BI Norwegian Business School, din Oslo, Norvegia, a fost un succes.

Absolventă a Academiei de Științe Economice (ASE) din București, specializarea Relații Economice Internaționale în limba engleză, tânăra a mai fost plecată un an, prin programul Erasmus, la Universitatea “Nottingham Trent”, din Regatul Unit. Experiența i-a deschis apetitul pentru o studenție internațională.

Norvegia: scumpă, dar fabuloasă

„Am petrecut anul al II-lea de facultate în Marea Britanie. A fost o perioadă plăcută și intensă. M-am întors decisă ca studiile de masterat să le urmez în străinătate. Îmi doream demult să cunosc și stilul de viață al nordicilor, iar reputația școlilor de business din Norvegia este foarte bună”, explică Laura, membră a Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS).

Notele din timpul facultății, dar și faptul că studiase trei ani de licență în engleză, i-au adus o bursă care acoperă integral taxele pentru cei doi ani de master, plus jumătate din costurile de trai: „În general, bursele care acoperă taxele de studii sunt în jur de zece mii de euro, dar banii nu trec pe la noi, se duc direct în contul facultății. Banii pentru costurile de trai se dau prin așa numitele „stipends” și variază în funcție de perfomanțele academice și nevoia financiară. În paralel, lucrez part-time ca Student Assistant întrunul din departamentele administrative ale universității ”.

Chiria și mâncarea, cele mai scumpe

Unul dintre minusurile aventurii, admite Laura, sunt costurile de trai, undeva în jur de 11.000 de euro pe an, grosul banilor ducându-se pe chirie și mâncare. Pe de altă parte, cazarea la cămin este ceva mai ieftină, între 350 și 500 de euro pe lună, iar un job part-time este suficient de bine plătit încât să acopere cheltuielile unui student.

Tot la capitolul dezavantaje, pe lângă dorul de familie, intră și ritmul alert de învățare. „Ritmul de studiu este uneori copleșitor. De multe ori, îmi spun că mi-aș dori să am timpul necesar să aprofundez mai bine unele materii. Și faptul că nu cunosc încă limba norvegiană este o sursă de disconfort”, mai arată giurgiuveanca.

Balanța se înclină însă în favoarea beneficiilor: profesori de excepție și salarii mari după absolvire.

„Informația vine de la specialiști în domeniu. Profesorii apreciază și valorifica părerile studenților. Ierarhiile nu contează la fel de mult, se pune accentul pe comunicare. Sistemul educațional nordic este mult mai aplicat decât cel din România. Lucrăm mult pe studii de caz. În plus, avem frecvent invitați la cursuri,

Te-ar putea interesa și: