Ideea de a călători la o distanță foarte mare de casă ca să înveți la o universitate de top presupune sacrificii enorme, dar și un dram de nebunie. Tinerii care au spus „da” provocării de a studia în țări precum SUA, Coreea de Sud ori Norvegia au explicat, pentru Evenimentul Zilei, cât de mult a meritat acest pas, ce obstacole au întâlnit, dar și care a fost răsplata curajului lor.

Laura Becheru, o giurgiuveancă de 21 de ani, știa deja la ce se înhamă atunci când a hotărât să învețe la una dintre cele mai faimoase școli de business din lume, aflată la aproape 3.000 de kilometri depărtare de țară. Primul an petrecut la BI Norwegian Business School, din Oslo, Norvegia, a fost un succes.

Absolventă a Academiei de Științe Economice (ASE) din București, specializarea Relații Economice Internaționale în limba engleză, tânăra a mai fost plecată un an, prin programul Erasmus, la Universitatea “Nottingham Trent”, din Regatul Unit. Experiența i-a deschis apetitul pentru o studenție internațională.

Norvegia: scumpă, dar fabuloasă

„Am petrecut anul al II-lea de facultate în Marea Britanie. A fost o perioadă plăcută și intensă. M-am întors decisă ca studiile de masterat să le urmez în străinătate. Îmi doream demult să cunosc și stilul de viață al nordicilor, iar reputația școlilor de business din Norvegia este foarte bună”, explică Laura, membră a Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS).

Notele din timpul facultății, dar și faptul că studiase trei ani de licență în engleză, i-au adus o bursă care acoperă integral taxele pentru cei doi ani de master, plus jumătate din costurile de trai: „În general, bursele care acoperă taxele de studii sunt în jur de zece mii de euro, dar banii nu trec pe la noi, se duc direct în contul facultății. Banii pentru costurile de trai se dau prin așa numitele „stipends” și variază în funcție de perfomanțele academice și nevoia financiară. În paralel, lucrez part-time ca Student Assistant întrunul din departamentele administrative ale universității”.

Chiria și mâncarea, cele mai scumpe

Unul dintre minusurile aventurii, admite Laura, sunt costurile de trai, undeva în jur de 11.000 de euro pe an, grosul banilor ducându-se pe chirie și mâncare. Pe de altă parte, cazarea la cămin este ceva mai ieftină, între 350 și 500 de euro pe lună, iar un job part-time este suficient de bine plătit încât să acopere cheltuielile unui student.

Tot la capitolul dezavantaje, pe lângă dorul de familie, intră și ritmul alert de învățare. „Ritmul de studiu este uneori copleșitor. De multe ori, îmi spun că mi-aș dori să am timpul necesar să aprofundez mai bine unele materii. Și faptul că nu cunosc încă limba norvegiană este o sursă de disconfort”, mai arată giurgiuveanca.

Balanța se înclină însă în favoarea beneficiilor: profesori de excepție și salarii mari după absolvire.

„Informația vine de la specialiști în domeniu. Profesorii apreciază și valorifica părerile studenților. Ierarhiile nu contează la fel de mult, se pune accentul pe comunicare. Sistemul educațional nordic este mult mai aplicat decât cel din România. Lucrăm mult pe studii de caz. În plus, avem frecvent invitați la cursuri, CEO de la companii mari din Norvegia, îi putem contacta pentru interviuri cu relativă ușurință. Pe de altă parte, salariile sunt extrem de atractive, rata șomajului este foarte scăzută. Perioadele de timp liber, activitățile sportive și sănătatea sunt încurajate de angajatori”.

Singurul lucru pe care l-ar avea de reproșat sistemului nordic de învățământ este latura teoretică. „Pregătirea noastră în domeniul științelor exacte (matematică, fizică, etc) este net superioară. Nu regret că am făcut primii ani de studiu în România. Recomand tinerilor să nu le fie teamă de experiența studiului în străinatăte, este extraordinar să fii expus la nou, oricât de multe provocari ar apărea”, concluzionează tânăra.

Coreea de Sud, țara oamenilor îndrăgostiți de educație

Iulia Neagu, o tânără de 22 de ani din Zalău, a contactat „microbul” străinătății odată cu începerea cursurilor în limba engleză, la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca.

La baza deciziei de a studia la Universitatea Dongguk din Coreea de Sud a stat însă prietenia cu un nativ. „Încă din primul semestru am întâlnit studenți din diferite țări, printre care și Coreea de Sud. Din curiozitate am intrat în vorba cu Jay, iar în scurtă vreme am devenit foarte buni prieteni. Având în vedere că studiam administrarea afacerilor, ce alegere mai potrivită puteam face decât <<Țara dimineților liniștite>>, care în urmă cu 60 de ani era catalogată ca fiind din lumea a treia, iar acum este un adevărat exemplu”.

Pe lângă bursa în valoare de 500 de dolari, tânăra a fost scutită de la plata taxelor școlare sau a chiriei la cămin, iar în timpul liber și-a suplimentat veniturile făcând meditații la engleză cu un copil de școală elementară. „Pentru că este o țară cu adevărat obsedată de învățătură și care pune accentul pe limba engleză, este foarte ușor să obții un post de profesor/educator în sutele de instituții existente în peninsulă”, explică Iulia.

Învață ce vor și nu primesc toți nota zece

Creat după modelul american, sistemul coreean de educație le dă studenților libertatea de a jongla cu examenele și cursurile, încurajândui totodată să lucreze în echipă. „Îți alegi singur ce cursuri dorești să urmezi. Poți urma cursuri și de la alte specializări. Este foarte normal să îți îngheți semestrul sau anul universitar și nu există o perioadă exclusivă acordată examenelor finale”, detaliază fata.

Peste jumătate dintre profesorii acesteia sunt absolvenți de master sau doctorat în America și Europa. Inedit e și sistemul de notare al universității, care nu permite acordarea notei 10 întregii clase: 30% are șansa de a lua A, 30% B și 30% C. „Mai mult, studenții sunt notați în funcție de rezultatele colegilor, însemnând că dacă cea mai mare nota obținută a fost 8 aceea era A“, spune Iulia. Tânăra a aplicat deja pentru un master în sociologie la un institut din Coreea de Sud.