Capitalele Scandinaviei merită văzute doar după ce ai experienţ a măcar a celor mai importante oraşe din Europa. După ce le vizitezi rămâi cu aşteptări pe care cu greu le vei mai împlini.

În comparaţie, orice localitate, oricât de frumoasă, va fi doar o soră mai vitregă şi mai prost îmbră cată. Primii care te încântă sunt oamenii. Mai emancipaţi decât în oricare ţară, dar nu snobi. Mult prea bine îmbrăcaţi, fie că poartă haine sport (în Copenhaga sau în Oslo), fie paltoane şi costume croite pe talie (în Stockholm sau Helsinki).

Te întrebi dacă au avut toţi părinţi frumoşi. Sau dacă toţi locuitorii din Copenhaga au fabrici de biciclete: aşa s-ar explica asaltul cicliştilor la semafor în zilele de lucru. Multe întrebări, puţin timp pentru răspunsuri. E imposibil să nu intri în ritmul lor: pe străzile Scandinaviei se simte şi ţi se oferă atâta libertate cât ai nevoie. Dar preţul cerut este mare. La propriu!

Benzina, scumpă

Scandinavia nu înseamnă numai fiorduri, muzee, teatre sau clădiri reprezentative de genul Primăriei din Stockholm. Pentru a suprinde atmosfera şi eleganţa nordică, merită văzute cât mai multe locuri netrecute pe harta turistului grăbit după suveniruri.

Respiri aerul Nordului odată cu trecerea apei cu bacul sau după o croazieră pe Marea Baltică la preţul unui mic dejun. Ca să nu depinzi de orarele fixe ale trenurilor, închiriază o maşină (site: www.hertz.se), odată ce avionul a aterizat în Stockholm. Pentru cinci zile, un autoturism al cărui motor are o capacitate de 1,4 litri poate ajunge la 836 de coroane suedeze (aproximativ 80 de euro). Un litru de benzină poate fi şi 12,6 coroane (aproape doi euro). De la Stockholm la Copenhaga, drumul este relativ rapid: după şase ore, autostrada te lasă direct la intrarea pe podul care uneşte de opt ani Suedia de Danemarca. Pentru 36 de euro, poţi traversa peste 10 kilometri de asfalt şi metal îmbinate perfect, care culminează cu un tunel subacvatic. Dacă reuşeşti să surprinzi exact momentul în care marea îl „înghite“, trimite-ne poza! Am apăsat mult prea târziu pe buton.

Două zile de croazieră pe Marea Baltică

Din Danemarca, poţi trece marea cu bacul spre Suedia (24 de euro). Înainte de Oslo, ai ca variantă o oprire în Göteborg, un centru universitar înţesat de tineri şi magazine.

Înspre capitala Norvegiei, fie alegi să mergi mai mult pe autostradă, fie mai mult pe drumuri naţionale, care şerpuiesc pe lângă fiordurile Suediei (mai puţin spectaculoase decât ale Norvegiei). În ţara fiordurilor, eşti taxat cum treci câte un pod: 20 de coroane norvegiene (doi euro) pe puţin. Intrarea în Oslo este gratuită, însă o vei plăti în Stockholm dacă te întorci într-o zi de weekend.

Între Oslo şi Stockholm, drumul nu merge atât de rapid pe cât ţi-ai dori: autostrada ţine puţin, iar pe drumurile naţionale sunt radare destul de des. Totuşi, sunt anunţate cu jumătate de kilometru înainte. La fel de prezente sunt şi panourile cu „Atenţie, ren!“.

În capitala Suediei, ar fi mai bine să renunţi la maşină. Pentru a ajunge la Helsinki, „mulţumitor“ este şi un vapor de croazieră care te lasă la zece minute de mers pe jos de centrul oraşului. Două nopţi de karaoke şi legănat în ritmul valurilor şi al muzicii orchestrei şi jumă- tate de zi de hoinărit prin Helsinki pot costa cât un mic dejun (10 euro) dacă faci din timp rezervare pe www.vikingline.fi.

Magazinele fără taxe de pe vas sunt mult mai convenabile decât cele din aeroport, dar nici pe departe atât de avantajoase ca în alte capitale. La întoarcerea în Stockholm vizitează oraşul mai pe îndelete. Cele 14 insuliţe care fac faima Veneţiei Nordului merită toată atenţia. Şi cei aproape 700 de euro cheltuiţi pe o săptămână de concediu.

TRASEU

Stockholm-Copenhaga-Göteborg-Oslo- Stockholm-Helsinki

ATUURI

Copenhaga este exact oraşul în care te imaginezi locuind dacă nu vrei să ai grija zilei de mâine. Sau a celei de azi. De la oamenii veseli care îţi zâmbesc din simplul motiv că te văd, până la clădirile colorate copilăreşte, toate îţi spun că ţi-ai găsit locul. În afara simbolurilor (clădirea modernistă a Operei sau cea tradiţională a Primăriei sau sirena lui Anderson încremenită într-o atitudine sexy la marginea mării), vizitează Christiania, un stat în stat creat de hipioţi în anii ’70. Nu există infrastructură. Doar barăci. Simbolul marijuanei este pe clădiri, pe obiectele vândute turiştilor la tarabe, în ţigările celor aşezaţi pe marginea potecilor… La ieşirea din micul stat, tronează o pancartă ironică: „Acum intraţi în UE“.

Oslo. Aglomerat, gălăgios (norvegienii claxonează la nervi), Oslo încerca să se regăsească când am ajuns. Străzile principale erau în extindere, trotuarele sub asediul picamerelor. Cu multe tuneluri pentru maşini şi o zonă pietonală restrânsă (doar o stradă care are în capăt faimosul palat Regal), nu a reuşit să se ridice la nivelul oraşelor surori. Ce a meritat toate cele şase ore de stat în maşină a fost pista pentru săriturile cu schiurile. Şi marea, care pătrunde până în inima oraşului.

Stochkolm se laudă cu titulatura de capitală a Nordului. Neoficial, se proclamă şi Veneţia Scandinaviei. Le merită pe amândouă, probabil. Clădirile, împrăştiate pe toate cele 14 insuliţe ale capitalei, lucesc fermecător în lumina puternică a Nordului. Nu rata Vasamuseet! Aici ţin suedezii cea mai faimoasă corabie a lor. Menită să aducă gloria unui rege, s-a scufundat imediat după lansare. Scoasă din adâncuri 300 de ani mai târziu, a adus faima unui popor care a păstrat poate, cel mai mult, bunul gust al vikingilor.

Helsinki este mult mai apropiată, ca arhitectură şi oameni, de restul Europei. Are câteva obiective pe care le poţi bifa, cum sunt Catedrala sau Parlamentul, şi o faleză de-a lungul mării de care poţi profita. În rest, senzaţia oferită este de mult spaţiu: străzile sunt suficient de largi, clădirile, aerisite, iar marea care se iveşte din când în când în vizita ta dă o pată de lumină albastră răcoritoare. Dacă eşti friguros, vizitează Helsinki vara.