Harry Belafonte, care a luat cu asalt topurile pop și a distrus barierele rasiale în anii 1950 cu muzica sa folk foarte personală și care a devenit o forță majoră în mișcarea pentru drepturile civile, a murit marți, în casa sa din Upper West Side, în Manhattan. Avea 96 de ani.
Cauza a fost o insuficiență cardiacă congestivă, a declarat Ken Sunshine, purtătorul său de cuvânt dintotdeauna.
Într-o perioadă în care segregarea era încă larg răspândită, iar fețele de culoare erau încă o raritate pe ecranele mari și mici, ascensiunea lui Harry Belafonte în eșalonul superior al showbiz-ului a fost istorică.
El nu a fost primul artist de culoare care a depășit granițele rasiale; Louis Armstrong, Ella Fitzgerald și alții au ajuns la celebritate înaintea lui. Dar niciunul nu a făcut atâta vâlvă ca el și, timp de câțiva ani, nimeni în muzică, alb sau negru, nu a fost mai mare.
A murit Harry Belafonte
Harry Belafonte (nume complet Harold George Belafonte) s-a născut la 1 martie 1927, în New York, SUA.
Părinţii săi erau emigranţi din insulele caraibiene Martinica şi Jamaica. În 1935, s-a întors împreună cu mama lui în Jamaica, unde a locuit până în 1940. A abandonat cursurile liceale pentru a se înscrie în serviciile de marină ale SUA, la mijlocul anilor '40. După ce a revenit în New York, Belafonte a studiat teatrul la Atelierul dramatic al lui Erwin Piscator, apoi a încheiat un contract de înregistrare în calitate de cântăreţ.
Din 1950 a început să cânte muzică americană, dar şi muzică din Caraibe, în cluburi de noapte şi teatre, apărând şi la televiziune. Cu melodii ca "Day-O (Banana Boat Song)" şi "Jamaica Farewell", a iniţiat o modă pentru stilul calypso, fiind numit King of Calypso. La mijlocul anilor '50 şi-a făcut debutul pe Broadway, apărând într-un musical pentru care a câştigat un Premiu Tony.
Debutul în film
În 1953, Belafonte a debutat în film cu rolul unui director de şcoală, în pelicula "Bright Road", iar un an mai târziu a apărut în musicalul "Carmen Jones", alături de Dorothy Dandridge. Succesul acestui musical i-a adus rolul principal în filmul "Island in the Sun" (1957), în care apare şi Dandridge. Apoi a produs şi a jucat în pelicula "Odds Against Tomorrow" (1959). Totodată, a început să apară în "TV Tonight with Belafonte" (1959), un show cu muzică afro-americană pentru care a câştigat un premiu Emmy, menţionează site-ul amintit.
O perioadă a lăsat actoria pe planul al doilea, începând să facă înregistrări pentru albume - "Swing Dat Hammer" (1960), pentru care a primit un premiu Grammy pentru cea mai bună interpretare folk - dar a avut şi colaborări cu artistele Miriam Makeba şi Nana Mouskouri. Show-ul "An Evening with Belafonte/Makeba (1965) a obţinut un premiu Grammy.
În 1970 s-a întors pe marele ecran cu drama "The Angel Levine". Au urmat pelicule precum "Buck and the Preacher" (1972), "Uptown Saturday Night" (1974), "The Player" (1992), "Kansas City" (1996), "Bobby" (2006), "BlacKkKlansman" (2018).
Din bogata sa filmografie mai amintim: "The World, the Flesh and the Devil" (1959), "A veces miro mi vida" (1982), "Drei Lieder" (1983), "Ready to Wear" (1994), "Hank Aaron: Chasing the Dream" (1995), "White Man's Burden" (1995), "Jazz '34", "Fidel" (2001), "Conakry Kas" (2003), "Ladders" (2004), "Motherland" (2009), "Sing Your Song" (2011), conform site-ului imdb.com.
De-a lungul carierei sale, Belafonte a fost implicat în diverse cauze sociale sau umanitare. A fost un susţinător al mişcării pentru drepturile civile şi un prieten apropiat al lui Martin Luther King. Belafonte a fost activ în eforturile umanitare africane, apărând şi în cântecul caritabil "We Are the World" (1985), produs de Michael Jackson. În 1987 a devenit ambasador al bunăvoinţei pentru UNICEF. În 2014, a primit Premiul umanitar Jean Hersholt de la Academia de Arte şi Ştiinţe Cinematografice.