THE TELEGRAPH . Nu era nevoie decât să observi rânjetul superior de pe fața lui Vladimir Putin când se pregătea pentru videoconferința de săptămâna aceasta cu Joe Biden pentru a realiza că, cel puțin în privința crizei din Ucraina, conducătorul rus crede că are în mână toți așii.

Într-una din rarele sale apariții publice, conducătorul american a părut că nu se descurcă cu provocările tehnice ale videoconferinței, determinându-l pe  Vladimir Putin să-și reprime un chicot compătimitor. Judecând după deznodământ, Putin nu are a se teme prea mult nici de un conducător american care încă se mai chinuie să-și redobândească credibilitatea în urma retragerii dezastruoase din Afganistan.

Deși Casa Albă a încercat să prezinte întâlnirea de două ore într-o lumină pozitivă, susținând că dl Biden l-a avertizat explicit pe dl Putin să nu invadeze Ucraina, președintele rus nu va fi auzit acolo nimic care să-l descurajeze a persista în atitudinea sa de confruntare cu Occidentul.

Biden i-a făcut din capul locului o enormă favoare omologului său rus prin faptul că a acceptat întâlnirea. Nimic nu-l încântă mai mult pe despotul rus decât să se amestece printre conducătorii marilor puteri. Îl ajută să-și lustruiască imaginea de „conducător puternic” cu care-și întreține baza electorală acasă.

Mai mult, e improbabil ca dl Putin să fi fost descumpănit de amenințarea Washingtonului că va replica prin „măsuri în forță, economice și de altă natură” dacă Rusia chiar va invada Ucraina. Sigur, eliminarea Rusiei din sistemul bancar SWIFT, una dintre opțiunile vehiculate, i-ar provoca Moscovei dificultăți extreme. Dar ar provoca perturbări și pentru restul Europei.

Un bluf masiv din partea lui Putin

Cât despre noi sancțiuni, Putin le-a văzut deja pe toate, iar economia rusă a operat deja ajustări structurale pentru a ameliora impactul sancțiunilor introduse drept represalii la anterioarele scăpări ale Rusiei, cum ar fi invazia din Crimeea și atacul cu armă chimică de la Salisbury.

Problema mai mare, cel puțin din perspectiva Vestului, e că acuzațiile amplu vehiculate de presă cum că Rusia plănuiește să-și invadeze vecinul sudic - cu vreo 100.000 de trupe mobilizate la granița estică a Ucrainei - pot echivala cu nimic mai mult decât un bluf masiv din partea dlui Putin, având drept unic scop diseminarea a și mai multă vrajbă și discordie în rândurile alianței occidentale.

În cele două decenii petrecute la putere, obiectivul principal al dlui Putin a fost slăbirea democrațiilor occidentale, pe care le socotește răspunzătoare de colapsul fostei Uniuni Sovietice.

În acest scop, spionii ruși s-au infiltrat în instituții-cheie precum UE și NATO. Abia în acest octombrie a expulzat NATO opt „diplomați” ruși descoperiți a fi ofițeri de informații sub acoperire. Ceva mai recent, Moscova s-a implicat în fabricarea crizei migratorii din Europa de Est, iar concentrarea militară de la frontiera Ucrainei nu e văzută decât ca o altă provocare la adresa Occidentului.

Trebuie admis că dl Putin a dat dovadă de iscusință în chestiunea ucraineană, întrucât el a reușit să creeze un scenariu în care resursele combinate ale serviciilor secrete din ceea ce era cunoscut cândva drept alianța occidentală par incapabile să ghicească intențiile reale ale Rusiei.

În 1979, URSS și-a lansat invazia în Afganistan în Ajunul Crăciunului

După catastrofa din Afganistan e limpede că administrația Biden nu-și mai poate permite un nou dezastru în politica externă, ceea ce poate explica de ce responsabilii americani și-au petrecut ultimele săptămâni lansând relatări alarmante despre cum pregătește Moscova o invazie în toată regula în Ucraina după Anul Nou.

Incursiunile rusești din perioada festivă nu sunt fără precedent. În 1979, URSS și-a lansat invazia în Afganistan în ajunul Crăciunului. Și, dată fiind ușurința cu care Kremlinul a cucerit teritorii de la Georgia în 2008 și Crimeea în 2014, Vestul trebuie să fie prudent și să se asigure că Moscova nu caută să exploateze semnele slăbiciunii occidentale pentru a anexa noi teritorii.

În acest context, conducerea SUA e bine primită, întrucât în vremuri de criză Europa a așteptat mereu de la Washington inițiative clare și ferme. Mai mult, cu un nou guvern abia învestit în Germania, cu președintele francez Emmanuel Macron distras de problemele realegerii și cu Regatul Unit chinuindu-se să-și definească destinul post-Brexit, nu încape vreo îndoială că dl Putin e convins că acesta e momentul oportun pentru a exploata slăbiciunea Vestului.

Chiar și așa, e greu de crezut că dl Putin nu va fi realizat că o invazie în toată regula în Ucraina s-ar putea dovedi catastrofală pentru Moscova. Armata ucraineană s-a modernizat considerabil din 2014 până acum și rezistența ei ar fi feroce, posibil chiar cu sprijin activ din partea Occidentului. Totodată Moscova și-ar putea lua adio de la aprobarea controversatului gazoduct Nord Stream 2, fapt care ar provoca pagube grave economiei rusești.

Oricât s-ar delecta dl Putin cu năzbâtiile pe care le pune la cale, el nu e sub nici o formă un netot, acesta fiind și motivul pentru care e perfect plauzibil ca concentrarea de forțe a Moscovei să se dovedească în cele din urmă a fi nimic mai mult decât o stratagemă complicată menită a se juca cu nervii europenilor anxioși. (Rador)