Când șefii de stat mor făcând amor. Cum a rămas celebru un șef de stat francez în memoria posterității

Când șefii de stat mor făcând amor. Cum a rămas celebru un șef de stat francez în memoria posterității

Regii Franței au avut o reputație de mari seducători și amatori de favoruri sexuale. Nici cei doi împărați Napoleon I și III nu au fost mai prejos, fiind creditați cu multe amante și soții. Dintre toți șefii de stat francezi, unul singur a avut parte de o posteritate nu tocmai prietenoasă. Este vorba de Președintele Felix Faure.

Șefii de stat francezi și amorul: Felix Faure

Felix Faure s-a născut la 30 ianuarie 1841.  A fost Președintele Republicii Franceze între 1895 și 1899. Lui i-a fost adresată de către scriitorul Emile Zola, celebra scrisoare J Accuse în care jurnalistul și scriitorul Emile Zola reproșa eroarea în cazul ofițerului francez de origine evreiască Alfred Dreyfus. Scrisoarea a fost publicată în ziarul L Aurore din 13 aprilie 1899.

Dar oare cum a ajuns Felix Faure să fie ținta ironiilor? În 1897, la Chamonix, celebră stațiune montană, a cunoscut-o pe Marguerite Jeanne Japy,  căsătorită cu pictorul Adolphe Steinheil. Președintele i-a acordat un contract soțului său și îi vizita des în locuința lor din Impasse Ronsin, stradă unde mai târziu va ajunge să aibă atelier Constantin Brâncuși. Rapid, Marguerite și Felix devin amanți.

Șefii de stat francezi: Felix Faure moare în Salonul Bleu din Palatul Elysee

Felix Faure suferea de o afecțiune cardiacă. În ciuda sfaturilor medicului, pentru a putea avea o viață amoroasă normală. făcea apel la tot felul de pastile care să-l ajute la performanța sexuală. Marguerite Steinheil se născuse  la 16 aprilie 1869. Era cu 28 de ani mai tânără decât amantul ei prezidențial și cu 19 ani mai tânără decât soțul ei, născut la 10 martie 1850.

Circulă numeroase zvonuri despre fatidica zi de 16 februarie 1899. Unele voci spun că președintele Faure, obișnuit al aventurilor galante ar fi fost  în compania unei actrițe,  Cecile Sorel. Versiunea romanțată dar oficială spune că Marguerite Steinheil fusee chemată discret. nu era prima oară când venea la Palatul Elysee. În timpul actului intim, el a suferit fie un infarct, fie un AVC.

Georges Clemenceau, ironizând moartea lui Faure avea să spună: Il a voulou d etre Jules Cezar, cependant ne fut que Pompee.  Această frază, s-ar fi tradus familiar, a vrut să facă multe dar atât a putut. Comparația dintre Cezar și Pompei a fost un joc de cuvinte, pentru că numele Pompei are legătură cu numele de argou al actului sexual oral făcut de o femeie unui bărbat (o versiune spune că în astfel de ipostază ar fi murit Felix Faure).

Marguerite Steinheil, acuzație de dublă crimă nedovedită

Marguerite avea să mai treacă printr-o situație limită. Soțul ei și mama ei au fost găsiți morți la 31 mai 1908 în Impasse Ronsin. Ea însăți va fi găsită legată fedeleș, iar Poliția Franceză a considerat-o ca suspectă în a fi înscenat dubla crimă. A fost anchetată și achitată la 14 noiembrie 1909.

Marguerite a devenit baroneasă Abinger printr-o nouă căsătorie la 26 iunie 1917. Se mutase la Londra unde se înregistrase sub numele Madame de Serignac. În 1912, își scrisese Memoriile. A rămas văduvă din nou în 1927.  A mai trăit 27 de ani, murind la 17 iulie 1954, în reședința sa din Hove.