Se spune că atunci când este lună plină lichidul embrionar din jurul fătului se comportă ca ... mările și oceanele. Rezultatul? Se rupe apa și copiii vin mai grăbiți pe lume!
Acesta este o informație care circulă și prin popor, dar și unele site-uri de știri insistă pe acest efect al lunii asupra sarcinii. „Conform subtitlului unei populare surse de ştiri: «Experţii spun că luna exercită o atracţie gravitaţională asupra fluidului embrionar din jurul fătului» [10].
Ipotetic, aceleaşi forţe care creează mareele produc ruperea apei la femeile gravide. Un studiu asupra a peste cinci sute de mii de naşteri însă a arătat că nu există nicio legătură între ciclul lunar şi numărul naşterilor. ” se arată în volumul „Mari mituri despre dezvoltarea copiilor”, apărut la Editura Trei. Așadar, mareea provocată de luna plină în ... pântecul mamei este un mit!
„Studiul demitizează, de asemenea, şi credinţa legată de influenţa ciclurilor lunare asupra complicaţiilor apărute la naştere. La rândul lor, alți specialiști, citați de același volum, „desfiinţează un mit asemănător, care spune că luna plină cauzează creşterea numărului de infracţiuni şi a cazurilor de îmbolnăviri înregistrate la camerele de gardă. Acest fenomen mai este numit şi «efectul lunar», iar cuvântul «lunatic» provine din termenul latinesc pentru lună (adică, luna).” Așadar, care este explicația existenței acestui mit? „Lilienfeld şi colegii săi au arătat că miturile legate de efectul lunar persistă din cauza percepţiei şi memoriei selective. De exemplu, dacă medicii specialişti observă că era lună plină într‑o noapte în care au venit pe lume un număr mare de copii, ei îşi amintesc cu mai mare uşurinţă conexiunea făcută între luna plină şi numărul mare de naşteri. În acelaşi timp, însă, aceiaşi medici pot fi mai puţin tentaţi să ţină minte o noapte în care au avut loc chiar şi mai multe naşteri, în ciuda faptului că luna era crescătoare. Pe lângă faptul că este un exemplu de percepţie selectivă, acest mit este şi un excelent exemplu de corelaţie iluzorie, proces în care o persoană crede că un eveniment are legătură cu un altul, deşi în realitate nu sunt în niciun fel legate între ele.” Se mai arată în „Mari mituri despre dezvoltarea copiilor”.
Recomandările noastre
