Majoritatea oamenilor știu că zonele în care trăim reprezintă doar 30% din suprafața Pământului, restul fiind acoperit de oceane. Apariția continentelor a fost un moment esențial în istoria vieții pe Pământ, dar încă nu este clar când au apărut aceste fâșii de Pământ și ce procese tectonice le-au construit.

O nouă cercetare estimează că cele mai vechi fragmente continentale au apărut în India, Australia și Africa de Sud. Nisipul care a creat aceste roci ar fi format unele dintre primele plaje din lume. Astfel, primele continente au apărut cu aproximativ 3 miliarde de ani în urmă, mult mai devreme decât cei 2,5 miliarde de ani estimați de cercetările anterioare. 

Când continentele se ridică deasupra oceanelor, ele încep să se erodeze. Vântul și ploaia descompun pietrele în granule de nisip, care sunt transportate de râuri și se acumulează de-a lungul coastelor pentru a forma plaje. Aceste procese, pe care le putem observa în timpul unei plimbări pe plajă, funcționează de miliarde de ani. 

Cratonul Singhbhum, o bucată de crustă continentală care alcătuiește părțile de est ale sub continentului indian, conține mai multe formațiuni de pietre antice. Aceste straturi s-au format inițial din nisipul depus pe plaje, estuare și râuri, care a fost apoi îngropat și comprimat în rocă. 

Noul studiu a determinat vârsta acestor zăcăminte prin studierea microscopică a unui mineral numit zircon. Acest mineral conține cantități mici de uraniu, care se transformă foarte lent în plumb prin descompunere radioactivă. Acest lucru permite estimarea vârstei mineralului, folosind o tehnică numită datare uraniu-plumb, care este potrivită pentru datarea rocilor foarte vechi. 

Grăuntele de zircon dezvăluie că au fost depuse în urmă cu aproximativ 3 miliarde de ani, făcându-le unele dintre cele mai vechi depozite de plajă din lume. Acest lucru sugerează că o masă continentală a apărut în ceea ce este acum India, cu cel puțin 3 miliarde de ani în urmă. Interesant este că rocile sedimentare sunt prezente și în cele mai vechi cratoane din Australia (cratonele Pilbara și Yilgarn) și Africa de Sud (cratonul Kaapvaal), ceea ce sugerează că mai multe mase continentale ar fi putut apărea pe tot globul, în același moment.

Cum au apărut continentele deasupra oceanelor ? 

O caracteristică unică a continentelor este crusta lor groasă și plutitoare, care le permite să plutească pe deasupra mantalei Pământului. La fel ca aisbergurile, vârful continentelor cu crustă groasă iese deasupra apei, în timp ce blocurile continentale cu cruste mai subțiri rămân scufundate.

Dacă secretul creșterii continentelor se datorează grosimii lor, trebuie să înțelegem cum și de ce au început să devină mai groase. Majoritatea continentelor antice, inclusiv Cratonul Singhbhum, sunt formate din granit, care s-au format prin topirea rocilor preexistente la baza scoarței. În noile cercetări, s-a descoperit că granitul din cratonul Singhbhum s-a format la adâncimi între aproximativ 3,5 miliarde și 3 miliarde de ani în urmă, ceea ce înseamnă că acea crustă devenise mai groasă.

Deoarece granitul este unul dintre cele mai puțin dense tipuri de rocă, crusta cratonului Singhbhum ar fi devenit mai puternică pe măsură ce creștea. S-a calculat că, cu aproximativ 3 miliarde de ani în urmă, crusta continentală a cratonului Singhbhum a crescut, făcând-o suficient de plutitoare pentru a începe să se ridice deasupra nivelului mării. 

Ascensiunea continentelor a avut o influență foarte mare asupra climei, atmosferei și oceanelor, iar eroziunea acestor continente ar fi furnizat substanțe nutritive chimice în care viața timpurie a înflorit, ducând la o creștere a producției de oxigen. 

Eroziunea continentelor timpurii ar fi ajutat la sechestrarea dioxidului de carbon din atmosferă, ducând la răcirea globală. Într-adevăr, cele mai timpurii depozite glaciare se întâmplă să apară și în înregistrarea geologică în urmă cu aproximativ 3 miliarde de ani, la scurt timp după ce primele continente au apărut din oceane.