Au rămas fără nimic și s-au luptat cu statul. Au câștigat de pomană. În Oltenia, legea o respectă doar proștii

După ce ați aflat despre victimele celei mai dezastruoase poluări din Gorj, în episodul de astăzi veți vedea cum autoritățile se uită cu nesimțire la drama țăranilor din Seciurile.

Au văzut cum le înghite pământul casele, agoniseala de-o viaţă prăpădindu-li-se cu o încetineală chinuitoare. Exploatarea de lignit, la suprafață, i-a nenorocit. A fost o noapte, în mai 2006, cât să albești. Dimineaţa, au venit la ei, prefectul, preşedintele Consiliului Judeţean, Garda de Mediu, cei de la ISU şi mahării de la Societatea Naţională a Lignitului-Oltenia – convertită, între timp, în Complexul Energetic Oltenia (CEO). Toată lumea îi îmbărbăta şi îi asigura pe ţăranii din Seciurile, judeţul Gorj, că vor primi case noi şi despăgubiri. S-au ales, mai întâi cu nişte containere, pe post de acoperiş deasupra capetelor. Parte dintre ei au fost strămutați. Unii n-au vrut să plece de pe vatră. Dar, cei mai mulți au ales calea pribegiei. Autorităţile i-au dus câţiva kilometri mai încolo, pe un tăpşan al satului Câmpu Mare, ce ţine de comuna Albeni. Au primit niște loturi, marcate cu țăruși, cum se făcea pe timpuri în Vestul Sălbatic. Acolo li s-au ridicat, la repezeală, nişte căsuţe, cu una şi două camere, plus baie şi bucătărie. Toate la indigo. Fără apă curentă şi canalizare. Şi fără acte de proprietate.

Au câștigat în Justiție degeaba

Greu şi-au dat seama sătenii strămutaţi că asta a cam fost tot ce a făcut statul pentru ei. Parte dintre ei s-au unit şi au făcut „Asociaţia Sinistraţii din satul Seciuri”. 31 dintre ei au pus mână de la mână şi şi-au angajat avocaţi. Alţii, cei mai mulţi şi mai temători, au stat deoparte. A urmat o luptă de uzură ce a durat șapte ani. Au pierdut, pe rând, toate procesele, judecate la instanțele gorjene.

Directorul CE Oltenia, Laurențiu Ciurel, asigură că despăgubirile vor fi plătite și casele vor fi reconstruite. Asta dacă nu se redeschide dosarul…

Abia la ultimul termen, la ultima instanţă, Curtea de Apel Craiova, au avut succes. Au câştigat, definitiv şi irevocabil bătălia cu CEO! Întâmplător, sau nu, o instanţă din alt judeţ le-a dat dreptate. Numai că, de peste doi ani, sinistraţii n-au primit nimic! Cea mai bogată companie de stat din Sud-Est-ul României nu le-a dat niciun sfanț. Nimeni n-a trecut pe la ei, pe la Câmpu Mare, de Albeni. Au fost ei, în schimb, să-şi ceară drepturile. Mai că li s-a râs în nas. Atât doar că, între timp, în virtutea precedentului juridic creat, şi ceilalţi sinistraţi au început noi şi noi procese.

Plătesc impozit pe case ce nu le aparțin

Colonia de la Albeni are o școală nou-nouță, cu termopane și tot tacâmul. Numai că strămutaților li s-a spus de la Ministerul Educației că, scriptic, școala nu există. Clădirea e numai bună, că le ţine umbră după-amiaza, când se strâng acolo să-şi blesteme zilele. Trăiesc la Câmpu Mare, în 298 de case, mai bine de 800 de inşi, dintre care 80% sunt sinistraţi din Seciurile, iar ceilalţi de pe la Lihuleşti, Pruneşti, Stejaru şi alte sate afectate de alunecările de teren. „Noi aicea ne-am strâns, da’ nu ne cunoaștem între noi! N-avem apă. Avem școală, da’ degeaba. N-avem canalizare! Ne facem nevoile în curte și le îngropăm în pământ ca pisicile!”, se vaietă în cor oltenii sinistraţi. Învăţătorului Valer Iosu mai că-i vine să plângă: „Ne-au dat case, da’ n-avem niciun act pe ele... Doar un proces- verbal! Da’ impozit plătim! Ne jupoaie…”.

O olteancă aprigă, Maria Mutu, de 53 de ani, îi ia vorba din gură. „Ne-au luat 600 de lei pentru cadastru, că ne face proprietari. Nici p-ăla nu l-au mai făcut! Şi acu’, Consiliul Local din Albeni ne mai cere şi o mie de lei că, cică, să ne cumpărăm locul de sub casă. Păi, ce e a mea, că n-am niciun act pe ea. Şi şi-aşa, cade tabla de pe acoperiş”, scrâşneşte din măsele muierea.

Până să câștige, au pierdut de 11 ori!

La Albeni, casele sunt de două feluri. Cea cu o cameră, baie şi chicinetă costă, în acte, 470 de milioane de lei vechi. Cea cu două camere - 670 de milioane. Pe piaţă, şi jumătate din banii ăştia ar fi prea mulţi. Constantin Scornea, mecanic de meserie, dă cu basca de pământ: „A ieșit prefectul pe post și a zis că nu poate să-i facă pe oameni proprietari fără o H.G. Păi, cine s-o dea? Nevastă-mea?”.

Când apare Cristinel Ciocan se face linişte în „Parlamentul” sinistraţilor. Are 54 de ani, e economist, a fost viceprimar la Roşia de Amaradia şi este preşedintele „Asociaţiei Sinistraţilor din satul Seciuri”. „Am izbândit în 11 iulie 2013, la Craiova. În Gorj, am pierdut de 11 ori! Instanța a hotărât reconstrucția clădirilor așa cum au fost. De atunci, până azi, nu s-a întâmplat nimic! Au făcut Contestaţie în Anulare şi au pierdut-o şi pe aia. Au cerut, apoi, o lămurire de dispozitiv şi au pierdut-o şi pe aia. Apoi, încă una, pierdută, la fel”, explică liderul informal al sinistraţior de la Seciurile.

Ponta i-a mințit pe sinistrați

„Din cei 31 de membri ai asociației, 24 au acționat CEO pentru plata penalităților de întârziere. 17 au câștigat. Restul nu, deși aveau aceeași speță. Valoarea penalităţilor o depăşeşte pe cea a imobilelor. Numai la mine sunt penalităţi de 13.000 de lei pe zi. Valoarea casei mele, conform expertizei CEO, este de 13 miliarde de lei vechi!”, bate Cristinel Ciocan darabana pe tolba cu acte. Un executor judecătoresc a luat de la CEO un miliard de lei și n-a făcut nimic.

Oamenii îl ascultă şi iar le șare muştarul. Ei nu sunt dintre cei care au câştigat. Nu e războiul lor, decât parţial: „Avem o singură pompă cu apă, de la Crucea Roşie. Şi ne-au fixat, de la primărie, pe bani, o sută de litri de persoană. Păi, ce e apa lor?”. Un nene ştirb concluzionează: „A fost Ponta în campanie, a dat mâna cu mine și a promis că se ocupă de noi. A mințit!”.

Cu „mascații” la Ion Călinoiu, președintele CJ Gorj

Ca să ajungi la președintele CJ Gorj, Ion Călinoiu(foto stanga), trebuie ori să fii agreat, ori să recurgi la manevre subversive. După o oră de așteptare pe hol, i-am transmis urmașului prim-secretarilor PCR de Gorj că am venit de la București, cu „mascații”. În câteva minute a ieșit și s-a încruntat: „Numi place gluma asta!”. Zicem: „Le spunem să plece, numai să ne vorbiți puțin de Seciurile...”. Mușchii maxilo-faciali i s-au destins brusc. Înșiruie cuvintele, fără să spună mai nimic, cu dexteritatea politrucilor: „Una din probleme e că nu s-au mutat toți acolo. Au fost măsuri de provizorat. Acum avem un proiect de urbanizare și alimentare cu apă. Cu terenul, e vorba de un vid de lege, că e al ADS-ului. Îl exploatează fiecare în partea sa”. Dar cariera, ar fi bine să se redeschidă? Dă din umeri. „Nu știu dacă ar fi bine...”. Își dă seama de gafă și o întoarce: „Eu am insistat s-o redeschidă!”. Abia la sfârșit spune ceva concret: „Pe o scară de la unu la zece, e o poluare de gradul opt!”. Se destinde: „Părcă-mi pare rău că n-am stat la o cafea”. Discuția a avut loc pe scările din fața CJ Gorj.

Cum a transpirat subprefectul de Gorj

Prefectul de Gorj, Alin Vasile Văcaru (foto), ne-a pasat la subprefect, când a aflat, telefonic, care e tema discuţiei. Subprefectul Gabriel Arjoca simte bine fierbințeala oului din palma sa. Prefectura trebuie să vegheze la respectarea legii. Ori o hotărâre judecătorească definitivă este opozabilă legii. Ce a făcut instituţia sa pentru sinistraţii din Seciurile? Gabriel Arjoca se foieşte în fotoliul său. „De ce ați fost dom’ le acolo?”, încearcă subprefectul o glumă.

FOTO: Prefectul de Gorj, Alin Vasile Văcaru

Arjoca zice că sinistraţii din Albeni au primit case de tipul celor făcute după inundaţiile de la Rast: „Nu știu de ce îi interesează prețul caselor, câtă vreme le-au primit gratis!”. Apoi, intră în consideraţii geologice. „Adevărat că aceste alunecări de teren au fost favorizate de exploatarea minieră, dar, de vă uitaţi la întreaga zonă, din punct de vedere geologic, o să vedeţi că este expusă la alunecări de teren! Dar aşa a hotărât instanţa...”, parcă ţine cu „ursul” subprefectul. Mai zice că CEO are obligația să pună în hotărârea judecătorească. Păi, și prefectura? Subprefectul Arjoca dă din umeri. A transpirat.

Prefectul zice că nu știe...

Subprefectul nu ştie cum să arunce pisica în curtea altuia. „Albeniul a rămas fără apă și canalizare din vina fostului primar Emil Mitu. Atunci, l-aș fi strâns de gât!”, se ambalează funcţionarul public. Spune că la Cojani, lângă Târgu Cărbuneşti s-a întâmplat o situaţie identică. „Acolo, primarul a făcut tot. La Albeni fostul edil a cheltuit doar 500 de mii de lei, din 3,4 miliarde, în cinci luni!”. Mai adaugă că doar 173 de case, din 263 construite de ANL la Albeni, sunt locuite. Dar cu terenul de sub ele cum rămâne? Al cui este? Subprefectul are o revelație: „Păi, n-a ajuns în proprietatea oamenilor penru că nu s-a finalizat documentația către ADS! Azi, 28 iulie 2015, vor ajunge acolo!”. Ce coincidenţă! Tocmai când noi ne interesăm de caz!

Am zis să-l „călcăm” şi pe prefectul Alin Vasile Văcaru, chit că reprezentantul Guvernului în Gorj e foarte ocupat. Am dat buzna la el. Era, oarecum, nedumerit. Ce mai vor şi ăştia? Întrebare simplă: „De ce o hotărâre judecătorească nu este pusă în practică la el în județ?”. Răspunsul e, iarăși, tipic oltenesc: „Oamenii trebuiau să ne aducă acea hotărâre, s-o vedem și noi. Dar de ce nu merg ei pe obligaţia de a face? Oricum, se va rezolva”. Au trecut doi ani!

Șeful CEO, Laurențiu Ciurel: „Avem sporturi oltenești!”

Să ajungi la „Capo di tutti capi” al CEO, Laurențiu Ciurel (foto), e greu. Dar cu o pilă de la Ion Călinoiu, preşedintele CJ Gorj, e mai uşor. Nu se împacă deloc cu pierderea procesului cu sătenii din Seciurile. „Alunecări sunt peste tot. Am avut șapte procese pe care le-am câștigat unde am demonstrat că nu au legătură cu mineritul. Din păcate, am pierdut și va trebui să facem construcțiile cum ne obligă legea”, se enervează directorul executiv al CEO. De parcă dă de la el! Omul, însă, are şi el dreptate, pe undeva: „Oamenii, însă, nu vor reconstrucţie, ci bani! Bun şi aşa, numa’ că în Gorj, e un sport local ca o expertiză să stabilească valoarea unei case dintr- o comună abia electrificată, la preţul unui apartament din centrul Capitalei! Am avut o expertiză de 1,5 miliarde pentru un garaj şi 4-5 miliarde pentru o casă!”. Şi, cum e la olteni, sătenii sinistraţi au pretenţii diferite. Unii vor casă acolo. Alţii la Albeni, unii la Tg. Jiu şi alţii bani! La întrebarea de ce un executor judecătoresc le-a luat banii și n-a făcut nimic pentru sinistrați tace. Se uită urât.

FOTO: Directorul CEO, Laurențiu Ciurel

„Energia oltenească e 100% curată!”

Pe birou are o cană inscripţionată cu australienii de la AC/DC. Domnul Ciurel are și cetățenie australiană, că a muncit ca energetician pe acolo. Zice că e rocker bătrân la cei 55 de ani ai săi. Laurenţiu Ciurel mai că se îneacă: „Sportul ăsta oltenesc trebuie să înceteze! Penalităţile nu ni se datorează”. O dă pe conspiraţia energetică mondială: „CEO are mulți dușmani! Suntem singura companie care produce energie pe cărbuni, din țară, ce a îndeplinit 100% criteriile UE! Suntem la fel de poluatori ca CEZ, RWE, sau VATTENFALL! Am cheltuit un miliard de euro pentru condiţiile de mediu”. Bate cu pumnul în masă că energia oltenească e 100% curată! Păi, şi atunci, se împiedică CEO de nişte ţărani? Oftează: „Pentru ei cariera a fost numai mumă, că au avut de muncă. Iar alunecările s-au produs după ce s-a închis mineritul acolo”. A fost și ciumă.

Lubenițele de la Mediu și cocioaba lui tanti Uța

angajaţilor Agenţiei de Protecţia Mediului din Târgu Jiu. Şeful lor, Nicolae Giorgi, e în concediu şi ne-a dat un SMS cum că ne sună el, după ce revine, pe 12 august. Singura persoană accesibilă a fost o banală şefă de serviciu la „Reglementări”, Ina Blidea, care se uita la noi ca la nişte marţieni. Nimeni nu le mai tulburase liniștea așa. În sala de conferințe angajații APM mâncau lubenițe. O ia sughiţul la întrebările noastre: „APM n-are ce constata. Noi reglementăm... Sancţiunile le face Garda de Mediu”.

FOTO: Casa lui tanti Uța se sprijină în niște pari de lemn. Bătrâna, în baston.

Garda de Mediu e un etaj mai jos. Miercuri, la ora 14.00, nu era niciun comisar în instituție. Cică, erau pe teren. Secretara, d-na Viorica, asculta Radio Pro FM. Comisarul șef, Gheorghe Sanda, este și el plecat. În cea mai frumoasă stațiune a județului: Rânca. Ne sună şi ne asigură că ne ajută, dacă facem cerere scrisă. În nouă ani, au fost 17 inspecții la Seciurile și au amendat contravențional, de două ori, cu 70.000 de lei. Nu spune pe cine.

La plecare, trecem iar prin Seciurile. Lângă biserică, pe prispa unei case strâmbe, sprijinită în nişte pari de lemn, tanti Aurica Uţa îşi ţine echilibrul într-un baston. Are 87 de ani şi, înainte să moară bărbată- său, i-a ancorat casa, cum s-a priceput. Cocioaba e din ‘57. Tanti Uța nu a dat în judecată pe nimeni și n-a cerut nimic. Plânge: „Stau singură, cu Dumnezeu!”.

Urmăriți Evenimentul zilei și, într-unul din numerele viitoare, veți afla dezvăluiri uluitoare despre alt caz de otrăvire a României.