Sclavia modernă este abolită doar în discursurile cancelariilor occidentale. Un nou raport al Stern Center for Business and Human Rights din New York dezvăluie realitatea din uzinele care lucrează pentru marile branduri ale industriei textile, unde fi ințele umane nu înseamnă nimic în fața profi tului.

De ani de zile Etiopia are ambiția de a deveni viitoarea mare destinație mondială pentru producția textilă și de modă. „Made in Etiopia: provocările noii frontiere a industriei confecțiilor”. Acesta este titlul raportului publicat săptămâna aceasta de Stern Center, raport care dezvăluie scandaloasele culise din sectorul manufacturier din această țară africană. Unde muncitorii, majoritatea femei, care lucrează pentru branduri de renume ca Tommy Hilfinger, Calvin Klein, H&M, Guess și altele, sunt plătiți cu un salariu de 26 de dolari pe lună. Aproximativ 23 de euro. Un record mondial. Ca titlu de comparație, în același sector, în Turcia se câștigă 340 de dolari pe lună, în China 326, în Thailanda 309, în Indonezia 280, în Malaezia 267, etc.

Mâna de lucru africană, noua Chină

Cum se explică aceste salarii insultătoare din Etiopia? În ambiția de a crea o marcă „Made in Ethiopia”, „guvernul, mărcile mondiale și fabricanții străini nu au anticipat faptul că salariul de bază oferit muncitorilor era pur și simplu insuficient pentru a le permite acestora un minim nivel de trai”, a declarat Paul Barett, autorul raportului, citat de allAfrica.com. Evident, Barett a dorit să nu părăsească limbajul diplomatic. Autorii raportului s-au concentrat pe parcul industrial Hawassa, construit pentru a stimula exporturile și a găzdui uzine cu „mare intensitate a mâinii de lucru”, în special în sectorul textil, al pielăriei și agroalimentar. Situat la 140 km sud de capitala Addis-Abeba, parcul angajează la ora actuală 25.000 de persoane care fabrică haine pentru mărci internaționale, în special Guess și Levi’s, observă Quartz Africa. Dar 25.000 de oameni plătiți mizerabil nu sunt suficienți pentru „optimizarea” profitului acestor mari corporații: pe termen lung, 60.000 de oameni vor lucra în acest parc.

Lungul drum de la plantație la dezvoltare durabilă

La fel ca Bangladesh și China, în mod special, Etiopia a ales sectorul confecțiilor, să fabrice haine pentru consumatorii occidentali. Dar, subliniază autorii raportului, în ce condiții locurile de muncă din acest sector de producție conduc la îmbunătățirea bunăstării lucrătorilor și la dezvoltarea economică durabilă? Dă dovadă premierul etiopian. Abiy Ahmed, de competență politică pentru a dezamorsa potențiale violențe care ar putea amenința Hawassa și alte parcuri industriale? Se impun elaborarea și implementarea unui plan economic pe termen lung pentru consolidarea industriei confecțiilor. Acesta include dezvoltarea unui lanț național de aprovizionare, consolidarea parcurilor industriale și diversificarea în alte sectoare, arată autorii raportului. „Stabiliți un salariu minim care să asigure condiții decente de viață pentru lucrători. Acest lucru trebuie făcut treptat pentru a nu îndepărta producătorii străini”, se arată în concluziile raportului. Alte concluzii: ”Se impune alinierea modelelor de afaceri cu realitățile etiopiene: brandurile occidentale trebuie să dezvolte relații pe termen lung cu furnizorii lor, ceea ce va permite fabricilor să își îmbunătățească eficiența în timp”. ”Construirea de cămine subvenționate pentru forța de muncă: lipsa locuințelor decente este cea mai urgentă formă de privațiune de muncă în Hawassa”. ”Este necesară oferirea de competențe sporite muncitorilor, de formare continuă”.

Totul pentru exporturi de 30 de miliarde pe an

Pe fondul puternicei cereri de mână de lucru ieftină, ale costurilor relativ mici legate de crearea de uzine de confecții și abundența lucrătorilor puțin calficați, Addis-Abbeba prevede să-și mărească exporturile de haine la 30 de miliarde de dolari pe an, față de 145 de milioane la ora actuală. Vecini regionali precum Rwanda și Kenya concurează pentru a-și extinde și ei sectoarele manufacturiere. Salariile mici sunt o problemă persistentă în Etiopia. O altă anchetă făcută în rândurile a peste 1000 de muncitori din sectorul textil și de confecții în 52 de uzine din trei regiuni ale țării a dezvăluit că 65% din aceștia câștigau mai puțin de 70 de dolari pe lună. Externalizarea producției în țările în curs de dezvoltare a permis consumatorilor occidentali să ignore confortabil sau să rămână inconștienți de pericolele de mediu și de condițiile de lucru din spatele acestui El Dorado al hainelor produse cu mână de lucru prost plătită.

 

Guvernul: vor lucra cu plăcere

Potrivit raportului, guvernul etiopian i-a asigurat pe furnizori și pe cumpărători că angajații vor „lucra cu plăcere” pentru salariul de 23 de euro pe lună. Același guvern în a cărei fișă a postului stă scris negru pe alb că este responsabil de un trai decent. Și de ale cărei încercări de a atrage investiții mondiale în sectorul textil, de a poziționa Etiopia în centrul lanțului mondial de aprovizionare cu textile, nu profită tocmai cei care lucrează, care produc aceste mărfuri. Pentru guvernul de la Addis-Abeba și pentru fabricanți, condițiile critice de lucru ale muncitorilor din parcul Hawassa nu înseamnă nimnic. În acest parc sunt implantați furnizori din China, India și Sri Lanka.

 

Schimbați la 12 luni

În afară de salariile de mizerie, muncitorii s-au plâns că sunt criticați constant de șefii străini și că nu au primit o formare profesională adecvată, ceea ce a creeat un mediul de lucru ostil, marcat de tensiuni etnice. La aceasta se adaugă slaba prezență a sindicatelor în această țară cu 105 milioane de locuitori, ceea ce-i împiedică pe muncitori să se organizeze și să-și facă simțite nemulțumirile. În plus, în Etiopia nu este instaurat un salariu minim în sectorul privat. Raportul a arătat că fabricile au înlocuit, în medie, toți lucrătorii lor la fiecare 12 luni.