Călugărul Efrem a ajuns la mănăstire la vârsta de 15 ani. Starețul i-a dat de lucru la bucătărie, la spălat vase, până când, într-o zi, l-a făcut bucătar. „Nu știam să gătesc la vârsta aceea. Abia ajungeam la cratiță. Mie îmi plăcea să pictez”, povestește părintele Efrem pentru EVZ. Numai că asta nu l-a descurajat. A tot perseverat chiar dacă la început mai ardea mâncarea.

De la pictură la cratița mănăstirii

Înainte de a fi „master cheful” mănăstirii, călugărul Efrem avea pasiunea pentru pictură. Drept dovadă, a plecat în Grecia la un curs de pictură. Revenit în țară, s-a apucat de studii de specilitate, înscriindu-se la Facultatea de Arte a Universității Ovidius din Constanța. În prezent, este membru al Uniunii Artistice Plastice din România și are nenumărate lucrări expuse în SUA, Canada, Israel, Franța, Bulgaria. Cea mai amplă lucrare a părintelui reprezintă cetele îngerești, cu o dimensiune de 2.7 metri pe 2 metri. „Pentru că nu mai am timp de pictură, mă «răzbun» pe alimente. Acum pictez numai iarna. Bucatele acestea „mai pictate” le-am deprins din facultate, mai ales după ce am învățat „legile culorilor”. De multe ori mă inspir din tablourile mele și nu numai, transpunându-le în bucătărie”, mărturisește pentru EVZ părintele Efrem.

Rugăciunea este „sarea” din bucate

Părintele mărturisește pentru EVZ care este secretul din bucatele sale. „Pasiunea aceasta pentru gătit o am de la Dumnezeu. Când am fost copil nu am gătit niciodată. Ca orice călugăr, fac o rugăciune în gând atunci când gătesc, iar dacă o aude Dumnezeu, numai El știe. Bucătăria pentru mine este o altfel de Liturghie”, povestește călugărul.

De la mâncăruri simple până la mâncăruri mai complicate, părintele le-a încercat pe toate. Torturile sunt, în opinia sfinției sale, cele mai complicate: „Trebuie multă migală și necesită mult timp în realizarea acestora, dar nicio mâncare nu este complicată dacă se face cu rugăciune.”

Rețete adunate din lume

Peste tot pe unde a mers părintele a întrebat cum se prepară diferite mâncăruri. Jumătate din rețetele pe care le are sunt aduse din Ierusalim, unele adaptându-le. O altă parte sunt rețete pe care le-a inventat.

„Când mă duc la Ierusalim intru și la arabi, și la evrei sau, dacă mănânc undeva, întreb cum este făcută mâncarea. La unele vin cu îmbunătățiri. De exemplu, ultima dată când am fost la Locurile Sfinte, am mâncat supă de tahine. Aceasta avea vreo trei bucăți de ardei, douătrei bucățele de roșii, iar restul zeamă. Eu am adaptat-o adăugând mai mult zarzavat și am preparat-o exact cum miau spus bucătarii de acolo, făcând-o mai „românească”. Peste tot pe unde călătoresc îmi iau atât rețete, cât și condimente. Noi, românii, nu suntem bogați în condimente. Avem cimbrișor de munte, dar majoritatea le aduc din Ierusalim”, ne-a povestit călugărul.

Meniul de Crăciun la Mănăstire

Anul acesta, părintele Efrem va pregăti un meniu aparte, mai ales că este Anul Centenarului. Deorece specificul Mănăstirii Dervent este după tradiția de la Muntele Athos, nu se consumă carne. Va fi un meniu bogat în pește.

„Pentru obștea mănăstirii și pentru pelerinii care vor veni să facă Crăciunul aici, voi pregăti sărmăluțe în foi de viță și de varză, din pește, piftie din pește, drob din pește, ciorbă din perișoare de pește și un cozonac făcut aici în mănăstire”, a dezvăluit părintele Efrem. În exclusivitate pentru cititorii EVZ, călugărul Efrem a dezvăluit secretul unui drob din pește reușit.

 

Rețeta drob din pește

Ingrediente:

● 2 morcovi potriviți

● o cană orez

● 1 kg carne de pește sau 3 conserve ton în ulei

● 2 cepe

● 8 ouă

● sare și piper dupa gust

● o legătură mărar

● pătrunjel

Mod de preparare: Punem la fiert morcovul și orezul, dar separat (în vase separate). Într-un castron destul de mare se bat ouăle bine, se adaugă ceapa tăiată mărunt și peștele (fitofag – mai înainte aleasa carnea de oase și dată prin mașina de tocat sau înlocuiți cu ton din conservă). Când s-a fiert orezul, se pune într-o sită cu găuri mărunte și se trece pe sub jetul de apă rece și se lasă bine la scurs, iar apoi se adaugă la compoziția din castron. Morcovul, bine fiert, se pasează cu furculița și se adaugă și acesta. Punem verdeața, sarea și piperul după gust.

Se omogenizează compoziția și se dă într-o tavă de cuptor (de preferat cu marginile înalte). Se lasă la cuptor la foc potrivit (170 grade) până nu se mai vede nici o mișcare deasupra (nu mai bolborosește). Când este gata, se taie cuburi și se așează pe un platou asezonat cu salată. Nu necesită garnitură.

 

Te-ar putea interesa și: