Fostul şi actualul premier au fost interogaţi ieri în procesul de calomnie stârnit de controversele legate de „afacerea Sterling”, sub privirile unor justiţiabili de rând, adormiţi şi plictisiţi.

Primul-ministru în funcţie, Emil Boc, şi fostul premier Călin Popescu- Tăriceanu s-au prezentat ieri în instanţă, însoţiţi de avocaţii lor, Valeriu Stoica şi, respectiv, Tudor Chiuariu (ambii foşti miniştri ai justiţiei), pentru a fi interogaţi în procesul de calomnie, intentat anul trecut de Tăriceanu lui Boc.

Dincolo de declaraţiile celor doi politicieni, la finalul a aproape două ore de interogatorii, a rămas uimirea oamenilor simpli la confruntarea „live” a şefilor de guvern. 

Imagini cu premieri şi oameni simpli

Pe la 9.30, cu paşi mici şi iuţi, Emil Boc intră în sala de judecată. O bătrână cu broboadă realizează importanţa momentului şi decide să ia iniţiativa: se uită fix la profilul „pârâtului” Emil Boc, fără să clipească.

În câteva minute, atenţia ei se mută pe uşă: intră şi „reclamantul” Călin Popescu- Tăriceanu. Încep interogatoriile. Primul, Boc. Urmat de Tăriceanu. „Cine şi în ce mod a pus la cale această a facere Sterling?”, îl întreabă judecătoarea pe Boc.

Este expus trecutul afacerii, se pomeneşte de Dinu Patriciu. „Este reclamantul un hoţ? Dacă da, ce a furat?”, vine o altă întrebare. Sala chicoteşte, doi bărbaţi îşi dau coate. „Hoţ în sens figurativ, doamna preşedinte. Din perspectiva interesului public, orice prim-ministru trebuie să verifice dacă a fost legal contractul”, dă Boc răspunsul.

Discuţia intră, treptat, în detalii contractuale. Despre care o femeie cu ochelari nu vrea să audă: închide ochii şi adoarme. „Sterling”: cuvânt ciudat şi pentru bătrânul cu o barbă lungă, ce stă la doi paşi de cei doi politicieni, umplându-şi nările cu aerul de pe lângă costumele elegante.

La bară, Tăriceanu expune: „Da, sunt prieten cu Patriciu”, dar asta n-are nimic de-a face cu procesul. Asta, cât o doamnă scoate dintr-o plasă ceva de-ale gurii şi începe să mănânce.

Replici de judecată

Concret, Emil Boc a susţinut şi în faţa instanţei că afacerea „Sterling” a avut ca punct de plecare compania Rompetrol, prin Dinu Patriciu. Şi că a fost premeditată de fostul guvern, în detrimentul statului, prin aprobarea unuia dintre cele 11 acte adiţionale la contract, care acordă Sterling dreptul la exploatare petrolieră în Marea Neagră, nu doar de explorare şi împărţire a producţiei.

În replică, Tăriceanu a afirmat că iniţiatorul acestei hotărâri a fost Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM): „Hotărârea de guvern nu este un act de voinţă personală a primului-ministru. Hotărârea privind contractul nu a făcut decât să confirme un act încheiat între ANRM şi un operator economic”.

Fostul premier a ţinut să adauge că Rompetrol a fost înlocuit în contractul cu Sterling de către ANRM, astfel că nu se poate face vreo legătură între el, companie şi Dinu Patriciu.

Ca o întărire la ideea „distanţei” dintre el şi omul de afaceri, Tăriceanu a adus în prim-plan faptul că, la ultimele alegeri în PNL, fostul patron al Rompetrol l-a susţinut pe contracandidatul său, Crin Antonescu. Final de interogatorii. Toţi ies din sala de judecată într-o îmbulzeală de camere TV. Primul e Boc, dă declaraţii. Tăriceanu rămâne în urmă. Un bodyguard întreabă: „Ieşim prin spate?”. „Nu”, e sfătuit de Chiuariu, „Să daţi de claraţii. Aşa e civilizat”, şopteşte fostul ministru.     „Tăriceanu e hoţ în sens figurativ. Trebuia să verifice dacă a fost legal.“ EMIL BOC prim-ministru    

„Hotărârea de guvern nu este un act de voinţă personală a premierului.” CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU fost prim-ministru