Calendar Ortodox, 27 februarie. Viața Sfântului Mare Mucenic Procopie

Calendar Ortodox, 27 februarie. Viața Sfântului Mare Mucenic Procopie Sursa foto:Dreamstime.com

Calendar Ortodox. Sfântul Procopie, originar din ținutul Decapole, care grupa zece cetăți lângă Marea Galileii, a trăit în timpul împăratului iconoclast Leon Isaurul (717-741).

Calendar Ortodox. Procopie intrase de tânăr în monahism, devenind în scurt timp vestit pentru viața sa sfântă. Venirea pe tronul Bizanțului a lui Leon a declanșat prima prigoană împotriva icoanelor și a celor care li se închinau.

Icoanele erau sfărâmate și arse, iar închinătorii lor erau aruncați în temnițe și supuși la chinuri cumplite. Cuviosul Procopie a fost unul dintre cei mai vajnici apărători ai icoanelor și luptător împotriva ereziei iconoclaste.

Predicile sale avântate și bine întemeiate pe adevărurile ortodoxe îi lăsau pe eretici fără argumente și îi întorceau pe mulți la dreapta credință.

Considerat un element foarte periculos, Procopie a fost arestat și bătut cumplit. Apoi, a fost tăiat și sfârtecat cu vârfuri ascuțite de fier și i s-a smuls pielea de pe trup.

Calendar Ortodox, 27 februarie. A fost aruncat în temniță

A fost apoi aruncat în temniţă, avându-l ca frate de pătimire pe Cuviosul Vasile Mărturisitorul (sărbătorit la 28 februarie), cu care a trecut prin aceleași chinuri.

După moartea împăratului Leon, Sfântul Procopie şi alţi mărturisitori ai credinţei au fost eliberaţi din temniţă. Cu trupul şubrezit de mulţimea chinurilor, s-a dus la mănăstirea sa, trăind în osteneli şi în rugăciune.

A trecut la cele veşnice în anul 750. Tot azi e prăznuit Cuviosul Talaleu, care a trăit în secolul V. Originar din Cilicia, a intrat de tânăr în m-rea Sf. Sava din Palestina, apoi s-a dus lângă cetatea Gavalia din Siria, unde a trăit într-o colibă biruind prin rugăciuni şi postiri toate ispitele diavoleşti. Cuviosul Talaleu a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul săvârşirii minunilor. El tămăduia toate bolile şi neputinţele, nu numai la oameni, ci şi la animale.

Cântarea 1, glasul al 6-lea

Irmosul:

Ca pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cuprins de dragostea dreptei credinţe şi de dumnezeiască dorire, ai alungat de la tine, cuvioase, întreitele valuri lumeşti, cântând lui Dumnezeu cântare de biruinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta cea purtătoare de lumină, curăţia şi tăria sufletului, amestecându-se cu dreapta credinţă, au lucrat pe deplin lămurit icoana faptei celei bune, luminată întru tine, preacuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-te cu Lumina şi cu Strălucirea cea peste fire a lui Hristos, ai nimicit năvălirile patimilor prin cumpătare, strigând cântare de biruinţă Atotţiitorului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Primind în pântece, Preacurată, pe Cuvântul întrupat cu dumnezeiască cuviinţă ai născut nouă, Fecioară, mai presus de fire, pe Cel Neîntrupat mai înainte şi după naştere ai rămas Fecioară.