Calendar Ortodox. Biserica Ortodoxă Română face prăznuirea Sfântul Cuvios Lazăr din Muntele Galision, cel care multe minuni a săvârșit. De asemenea, în această zi este și Ajunul Soborului Sfinților Arhangheli Mihai și Gavriil.
Biserica Ortodoxă Română, BOR, îl prăznuiește luni, 7 noiembrie, pe Sfântul Cuvios Lazăr. El s-a născut într-un sat din apropierea Magnesiei, Asia Mică. Pe lângă Sfântul Lazăr, BOR îi mai pomenește și pe cei 33 de Sfinți Mucenici din Melitina, care au suferit moarte martirică pe vremea împăratului Dioclețian.
Sfântul Ieron, împreună cu ceilalți 32 de mucenici, au fost uciși. Ei nu au vrut să se închine la idoli și alți zei păgâni. De asemenea, tot luni, este și Ajunul Soborului Sfinților Arhangheli Mihai și Gavriil. Este o sărbătoare foarte importantă pentru români.
Calendar Ortodox. Viața Sfântului Cuvios Lazăr
Părinții lui Lazăr erau de neam bogat. Așadar, ei au avut grijă ca fiul lor să aibă parte de o educaţie aleasă. Încă din tinereţe îşi dorea nespus de mult să meargă la Ierusalim. După ce s-a călugărit și a vizitat mai multe mănăstiri, el a ajuns și la Mănăstirea „Sfântul Sava” din Palestina.
Lazăr a rămas acolo timp de şase ani, iar însuşi patriarhul Ierusalimului l-a hirotonit preot. Agarenii au năvălit apoi mănăstirea, iar Cuviosul Lazăr s-a dus în Efes şi s-a aşezat în muntele Galisiul din apropierea cetăţii. Aici a zidit o nouă mănăstire în cinstea Sfintei Învieri. Cuviosul a mai trăit încă 15 ani în munte săvârşind multe minuni. A trecut la cele veşnice la vârsta de 72 de ani.
Atunci când Sfântul a murit s-au întâmplat lucruri minunate. După ce s-a despărțit de trup și sufletul lui și s-a urcat cele cerești, s-a pogorât de sus un nor luminos, asemenea celui ce s-a arătat la nașterea lui. Acest lucru a vestit săvârșirea preafericitului. Sfintele lui moaște au fost îngropate lângă stâlpul unde a suferit cele mai mari chinuri, notează doxologia.ro.
Rugăciune Sfântul Cuvios Lazăr din Muntele Galision
Luminătorule de Dumnezeu, luminate, cel cu chipul de lumină, Sfinte Lazăr, alungă întunericul cugetului meu, luminându-l cu Razele Dumnezeieştii Lumini, ca să laud isprăvile tale.
Strălucind ca soarele, luminezi pe cei de sub soare, fiind locaş al Luminii, Sfinte Lazăr, răsărind şi apunând. Şi făcându-te tu Dumnezeiască lumină cu minunea naşterii tale şi a adormirii.
Dorind de viaţa cea veşnică şi mai bună, cu dreptate, nu ai băgat în seamă viaţa cea trecătoare, depărtându-te de rudenia cea trupească şi omorându-te împreună cu Hristos şi vieţuind dimpreună cu El.
Aflându-te curat Stăpâna cea Preacurată, Preacuvioase Lazăr, venind către tine ca şi către o slugă mulţumitoare te-a mângâiat. Cu care dimpreună îmblânzeşte nouă pe Iubitorul de oameni.
Întărindu-te cu puterea Stăpânului, uneltirile vrăjmaşului cele împotrivă le-ai arătat ca nişte săgetături de prunci, înţelepte, ale cărui meşteşugiri întăreşte-ne şi pe noi să le biruim, cu rugăciunile tale.
Înger în trup te-ai arătat, slujind lui Dumnezeu, dimpreună cu îngerii, fiind mai presus de greutatea trupului şi de fire, Sfinte Lazăr, luminându-te Dumnezeieşte şi mărindu-te minunat.