Pe data de 5 mai, credincioșii ortodocși îl prăznuiesc pe Cuviosul Mucenic Efrem cel Nou, născut pe 14 septembrie 1384, de Ziua Sfintei Cruci, în cetatea Trikala din Grecia. În vremea aceea, otomanii cuceriseră regiunea și luau copii și tineri până în 20 de ani, pe care îi înrolau în oastea ienicerilor și îi sileau să renunțe la credința lor și să treacă la mahomedanism.
Cuviosul Mucenic Efrem cel Nou rămâne orfan încă de mic, astfel că este îngrijit numai de mamă, împreună cu ceilalți șase frați pe care îi mai avea.
La vârsta de 14 ani, primind binecuvântarea mamei sale, a intrat viețuitor la Mănăstirea Buna Vestire, zidită pe locul care se chema Muntele Neprihăniților, de lângă localitatea Néa Makri, în regiunea Atica, necucerită de cotropitorii turci.
La tunderea în monahism, tânărul a primit numele Efrem. În această mănăstire s-a nevoit mai bine de 27 de ani primind și darul preoției.
În 1416, otomanii au ocupat și regiunea Atica, unde se afla mănăstirea în care viețuia Sfântul. În anul 1424, atacând mănăstirea, otomanii au tăiat capetele tuturor călugărilor. Sfântul Efrem scapă nevătămat, deoarece se afla într-o peşteră în care obişnuia să se nevoiască.
Peste un an, păgânii au atacat din nou mănăstirea, prinzându-l și pe Sfântul Efrem. În data de 14 septembrie 1425, când Sfântul împlinea 41 de ani, a fost luat rob. Vreme de opt luni și jumătate a fost supus la chinuri groaznice, chiar în curtea mănăstirii sale pentru a se lepăda de credința sa.
Chinurile nu l-au făcut să-și piardă credința în Hristos
Păgânii au văzut că Sfântul Efrem rabdă cu bărbăție chinurile suferite și l-au țintuit cu piroane de un dud, l-au spânzurat cu capul în jos, i-au străpuns trupul cu piroane mari de fier și, în cele din urmă, i-au înfipt în pântece un lemn aprins. Sfântul Efrem s-a mutat la Domnul în data de 5 mai 1426, la vârsta de 42 de ani.
Din 1945, mănăstirea a fost redeschisă prin venirea monahiei Macaria, care și-a ridicat și o chilie între ruine și a reparat biserica.
De atunci, Sfântul Efrem a început să se arate în vis și aievea, atât monahiei Macaria, cât și altor credincioși, descoperindu-le viața sa, chipul pătimirii și locul unde se află moaștele sale.
Moaștele Sfântului Efrem
La data de 3 ianuarie 1950 au fost descoperite cinstitele sale moaște, îmbrăcate în haina monahală care rămăsese nestricată de vreme. De atunci, în lumea întreagă s-au făcut nenumărate minuni prin mijlocirea sa, Sfântul Efrem cel Nou fiind cunoscut drept grabnic ajutător și vindecător de boli.
Trecerea sa în rândul Sfinților s-a făcut în data de 2 martie 2011, de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, după cererea înaintată de Biserica Ortodoxă a Greciei, rânduindu-i-se ca dată de prăznuire ziua de 5 mai.
Fragmente ce aparțin moaștelor Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou se află la mănăstirea Radu-Vodă din București, dar și la Reședința Patriarhală.