Sfântul Cuvios Irodion și-a început viața la București, în 1821. La naștere a primit numele Ioan, însă acesta a fost schimbat în 1846, când a luat chipul călugăriei. A păstorit timp de 41 de ani cu mici întreruperi și s-a stins din viață în 1900.
Sfântul Cuvios Irodion s-a născut în 1821, iar la vârsta de 20 de ani a intrat în Mănăstirea Cernica, la acea vreme păstorită de starețul Calinic. La botez a primit numele de Ioan, însă în momentul în care a ales calea călugăriei, a fost numit Irodion. Și-a dedicat întreaga viață celor sfinte. Postea mult și făcea sute de mătănii pe zi. A fost îndrăgit și respectat de toată lumea, iar când starețul Calinic a fost hirotonit episcop la Vâlcea, Irodion l-a urmat pentru a-i fi de ajutor.
Calinic îl trimite pe Irodion la Schitul Lainici, în Valea Jiului. Aici este hirotonit prima dată diacon, apoi preot. În 1854 a fost numit stareț al Schitului unde a rămas până la 1900 fiind cel mai longeviv stareț.
Sfântul Cuvios Irodion a avut multe ispite, însă a reușit să le facă față prin smerenie și răbdare. Faima sa a început să crească odată ce Iisus Hristos l-a învrednicit cu darul facerii de minuni. Alunga duhurile necurate din oameni iar cele ascunse ale omului i se dezvăluiau numai dintr-o privire.
Povestea moaștelor Sfântului Cuvios Irodion
A păstorit timp de 41 de ani, cu mici întreruperi, iar pe 3 mai 1900 a trecut la cele veșnice.
La șapte ani de la moartea sa, starețul Teodosie Popescu, la insistențele ucenicului Cuviosului Irodion- ieromonahul Iulian Draghicioiu, cere episcopului Râmnicului blagoslovenia pentru a-l dezgropa. A fost dezgropat, i s-au făcut slujbele de înmormântare și apoi a fost pus în mormânt, unde se făceau minuni. Erau vindecați demonizații și se alungau duhurile rele.
În jurul anilor 1930, Sfântul Cuvios Irodion este dezgropat pentru a doua oară, la solicitarea părintelui Visarion Toia. Acesta a pus moaștele într-un alt sicriu, mai mic, și le-a înmormântat la o adâncime de 2,5 metri. Pentru a induce în eroare viitorii căutători de oseminte sfinte, părintele a pus un strat de pământ peste micul sicriu, apoi a așezat osemintele unui alt preot.
Toate acestea au fost făcute într-un mod tainic, așa că starețul de după părintele Calinic, părintele Caliopie, a făcut săpături, a găsit osemintele puse la derută la aproximativ 2 metri și a astupat groapa la loc.