Pe data de 26 iulie sunt prăznuiți în calendarul ortodox Sfântului Sfințitului Mucenic Ermolae, și cei împreuna cu dânsul, Ermip și Ermocrat. Tot în aceasta zi, este și pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenițe Parascheva din Roma.

Cei trei sfinți erau preoți din clerul Bisericii Nicomidiei. Ei au fost singurii rămași dintre 20.000 de sfinți care au fost arși acolo de tiranul Maximian în anul 303. Sfinții au fost ascunși într-o cămară.

Deoarece tânărul Pantoleon, Marele Mucenic Pantelimon, prăznuit la 27 iulie, care nu știa să mintă, a spus ca preotul Ermolae era învățat în cele crestinești și a fost botezat. Astfel, îndată au trimis de l-au adus pe Ermolae la Maximian. Împreună cu el au fost aduși slujitorii și însoțitorii lui, Ermip și Ermocrat. Lor li s-au tăiat capetele, în anul 305 de la Hristos.

Pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenițe Parascheva din Roma

Sfânta și Marea Muceniță Parascheva s-a născut într-un sat pe lângă  Roma, în vremea domniei lui Hadrianus (117-138), din părinți creștini, Agaton și Politeia, care de mult timp îl imploraseră pe Domnul să le dea un prunc. Dumnezeu le-a dat o fiica, pe care ei ai numit-o Parascheva deoarece era născută într-o vineri, Paraskevi în grecește înseamnă "vineri".

Încă din copilărie ea s-a consacrat cu totul celor sfinte. Nu a fost deloc atrasă de jocurile copilărești și își petrecea vremea fie în biserică pentru a participa la slujbe, fie acasă, pentru a face rugăciuni. La moartea părinților săi, când avea doar 12 ani, ea împărțit bogățiile lor celor lipsiți. Ulterior, s-a retras într-o mănăstire unde a primit mahrama, semn al închinării vieții ei lui Dumnezeu.

Viața Sfintei Parascheva din Roma

În acele vremuri creștinii erau persecutați de împărații romani. Cu toate că era în timpul domniei unui împărat mai îngăduitor cum era Antonin Piosul (138-161), și-au găsit sfârșitul martiric mai mulți creștini, dintre care Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei. Sfânta Muceniță Parascheva a fost denunțată împăratului pentru că propovăduia pe Iisus. Sfânta a fost dusă înaintea împăratului, care a fost mirat de frumusețea și înțelepciunea ei. Împăratul i-a propus în schimbul lepădării de Hristos mai multe bunuri, dar Sfânta Muceniță Parascheva a rămas tare în credință, refuzând toate ofertele acestuia.

Antonin Piosul, văzând că sfânta refuză toate ofertele sale, a poruncit să o arunce pe dânsa într-o căldare de aramă plină cu smoală și cu untdelemn înfierbântat. Astfel, sfânta s-a văzut stând în mijlocul căldării răcorindu-se. Împăratul, văzând-o pe dânsa stând astfel, a îndemnat-o să îl stropească și pe e cu smoală din căldare.

Atunci sfânta, umplându-și mâinile sale cu smoală și untdelemn din căldare, a aruncat-o în obrazul împăratului, care, fiind lovit în luminile ochilor, îndată a orbit și a strigat cu glas mare, zicând: "Miluiește-mă pe mine, roaba adevăratului Dumnezeu, și dă-mi mie lumina ochilor mei; și voi crede în Dumnezeul pe Care Îl propovăduiești tu!" Iar sfânta făcând rugăciune către Dumnezeu, îndată împăratul Antonin a văzut și împreună cu toți din casa lui au crezut în adevăratul Dumnezeu, botezându-se în numele Preasfintei Treimi.

Moartea martirică a sfintei

Sfânta Parascheva a ajuns într-un oraș în care era guvernator un anume Tarasie. Acesta a întrebat-o despre credința ei în Hristos și, văzând dragostea și credința ei statornică, a hotărât să o supună la noi chinuri spre a se lepăda de credința ei creștină. Astfel, Sfânta Muceniță Parascheva a fost aruncată într-un cazan de aramă plin cu untdelemn, smoală și plumb, toate acestea fiind înfierbântate de focul aprins sub cazan.

Prin venirea în față a unui înger al Domnului, s-a stins focul și sfânta a rămas nevătămată. Văzând minunile săvârșite de Domnul pentru aceasta, guvernatorul Tarasie a poruncit să-i fie tăiat capul și astfel Sfânta Muceniță Parascheva a aflat cunună îngerească întru împărăția cerurilor. Viața și pătimirea sfintei Parascheva Romana a fost scrisa de Ioan de Eubeea in secolul al VIII-lea. Ea este uneori prăznuită și ăn ziua de 9 noiembrie.