Pe 1 septembrie, odată cu noul an bisericesc, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Dionisie Exiguul sau cel Smerit, așa cum i se mai spune. Sfîntului Dionisie Exiguul îi datorăm împărțirea epocilor în cea dinainte de Hristos (Î. Hr.) și în cea după Hristos (d.Hr.) care a început odată cu nașterea Domnului.
În ziua de 1 septembrie, în calendarul ortodox este sărbătorit Sfântul Dionisie Exiguul sau Cel smerit. Despre sfântul Dionisie cel Smerit se știe că a fost un călugăr care s-a născut în jurul anului 470 în Sciția Mică, Dobrogea de astăzi. Sfântul Dionisie s-a mutat la Domnul în anul 545 în localitatea italiană Vivarium.
A îmbrățișat de tânăr viața monahală, iar după ce și-a încheiat pregătirea într-o școală mănăstirească din Dobrogea, a mers în pelerinaj în Orient.
Ajunge mai întâi la Constantinopol, după care la Roma, unde a fost chemat de Papa Ghelasie (492-496). Acesta îi aprecia cunoștințele teologice și calitățile duhovnicești. care îi prețuia mult cunoștințele teologice dar și calitățile duhovnicești.
La Roma, a fost așezat la Mănăstirea „Sfânta Anastasia”, ridicată de Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Dionisie a fost pus să se ocupe de arhiva Cancelariei Pontificale pe care a reorganizat-o.
Cum a fost descris de Casiodor
Filosoful Casiodor, care i-a fost contemporan l-a descris drept un mare înțelept, smerit și foarte bun orator. Un om simplu, obișnuit demn să petreacă în apropierea conducătorilor lumii.
„A fost în zilele noastre călugărul Dionisie, scit de neam, dar după caracter cu totul roman, foarte învățat în amândouă limbile, dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc pe care îl învățase în Cărțile Domnului”.
„A cercetat Scripturile cu o râvnă atât de mare și le-a înțeles astfel încât ori de unde ar fi fost întrebat avea răspunsul pregătit, dându-l fără nici o întârziere. (…)
„În el era multă simplitate împreună cu înțelepciune, smerenie împreună cu învățătură, moderație împreună cu talentul de a vorbi, încât se socotea un nimic, sau unul dintre cei din urmă slujitori, deși era vrednic, fără îndoială, de societatea regilor.
„El se folosea cu o pricepere atât de mare de latină și de greacă, încât orice cărți grecești lua în mâini, le traducea fără poticnire în latinește și, la fel, pe cele latinești le citea pe grecește, încât credeai că aceasta este scrisă așa cum pronunța gura lui cu o iuțeală nestăvilită.
„Este lung să spun cu de-amănuntul toate despre acel bărbat care între celelalte virtuți este dovedit că a avut și acest lucru admirabil, anume că deși se dăruise lui Dumnezeu în întregime, nu refuza să ia parte la întâlniri cu oameni de lume. Era de o castitate rară, deși vedea zilnic soțiile altora; blând, deși mânat de firea pătimașă a celor mânioși”.
A fost trecut în rândul sfinților în 2008
Dionisie și-a desfășurat munca de taducător sub conducerea a nu mai puțin de zece papi. El a făcut numeroase traduceri între care și cele din cărțile Sfinților Părinți ai Orientului ale căror lucrări le-a făcut cunoscute în lumea occidentală.
Lui i se datorează calendarul care a fost adoptat în Italia, în anul 527, în Franța și Anglia (664) și care, mai apoi s-a extinsă în întreaga lume. A făcut calculele din care a reieșit că după calendarul Iulian, în folosinţă în acele vremuri, anul 753 de la întemeierea lumii era anul 1, în care s-a născut Hristos. Practic a împărțit istoria lumii în perioada dinainte de Hristos și Era Creștină, care a început odată cu nașterea lui Hristos.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, l-a trecut în rândul Sfinților cu data de prăznuire 1 septembrie, în anul 2008.