Războiul din Ucraina pe care Vladimir Putin și acoliții săi l-au planificat pentru trei zile, a intrat în cel de-al doilea an. Iar pacea este încă departe, mulți experți fiind convinși că este foarte posibil ca acest conflict să se lungească pentru încă cel puțin un an. Evoluția situației atât la nivel politic cât și pe front, arată că Vladimir Putin nu a luat în calcul toate aspectele și riscurile, pentru regimul său, la declanșarea invaziei. Drept urmare, Rusia va plăti costuri uriașe.
Un profesor de istorie din cadrul Universității Oxford, Robert Service a făcut o analiză a războiului pe care l-a declanșat Vladimir Putin în Ucraina și a implicațiilor acestuia.
Pentru mulți oameni din Occident, declanșarea unui conflict de o asemenea amploare, în Europa secolului XXI, era de neconceput până în urmă cu un an. Nu așa au stat lucrurile în Est, unde fostele state comuniste din sfera de influență sovietică, au privit întotdeauna cu suspiciune Rusia. Popoarele de aici nu au crezut niciodată că Rusia va renunța atât de ușor la teritoriile pe care le-a acaparat, la finalul celui de-al doilea Război Mondial. De unde și insistența cu care au solicitat, de-a lungul anilor 1990, să fie admise în NATO, pentru a beneficia de protecția alianței.
Pe de altă parte, până în anii 2000, Rusia a făcut mult mai preocupată să-și restabilească echilibrul la nivel economic. Astfel, nu a avut vreme să se preocupe de alte probleme, precum restabilirea sferelor de influență sau reluarea visurilor imperialiste dinainte de anii ’90.
La începutul anilor 2000, prețurile petrolului și gazului au permis restabilirea economiei, Moscova și-a reorientat preocupările. Și a început să privească dincolo de granițe, spre regiunile cu minorități ruse importante. În estul Ucrainei și al Estoniei, dar și în nordul Kazahstanului locuiesc un număr mare de vorbitori de limba rusă. Acest lucru a influențat politica externă a Moscovei și le-a dat lui Vladimir Putin și elitei politice rusești ideea de a-și extinde, dacă nu granițele, măcar influența.
Războiul personal al lui Vladimir Putin
În această notă se înscrie și războiul din Ucraina, un conflict declanșat din dorința personală a lui Vladimir Putin. El și-a tatonat propriul consiliu de securitate, fără să-și prezinte intențiile belicoase, chiar cu o săptămână înainte de invazie. Nu a fost pentru prima oară. La fel a procedat și în 2014, înainte de invazia Peninsulei Crimeea, când și-a surprins premierul Dmitri Medvedev și pe ministrul de externe Serghei Lavrov. La fel ca Stalin, Vladimir Putin își tratează miniștrii ca pe niște „băieți de tejghea”, simpli executanți.
În anul 2000, când Vladimir Putin a devenit președinte, politicienii ruși își doreau un om puternic care să restabilească influența Rusiei la nivel mondial. Fostul ofițer KGB ajuns la Kremlin părea cel mai potrivit să o facă. Rușii urau modul în care Statele Unite și-a condus forțele armate în fosta Iugoslavie și Irak, fără să țină cont de poziția Moscovei. Pentru elita rusă care dorea să reprezinte o țară mare și puternică a fost o umilință foarte mare.
Vladimir Putin a lucrat în această direcție, întărindu-și popularitatea acasă, chiar cu prețul distrugerii credibilității sale externe. Se baza pe gazul și petrolul exportat în Occident care îi ținea pe liderii europeni ca într-o lesă.
A fost încurajat, în planurile sale, de lipsa de reacție la invazia sa din 2014, când a anexat Crimeea. Reacția Occidentului, surprins de ceea ce se întâmpla, a fost timidă, iar noul război pe care l-a declanșat împotriva Ucrainei, în 2022, a venit firesc. Vladimir Putin spera că va lua iarăși Vestul prin surprindere, iar gazul și petrolul vor fi de natură să domolească reacțiile politicienilor din Lumea Liberă. De aceea, planurile sale prevedeau o invazie care să se încheie în trei zile cu răsturnarea regimului de la Kiev.
Greșelile lui Vladimir Putin în Ucraina
Planurile i-au fost date peste cap în teren, probabil prost informat de serviciile sale de informații, cu privire la potențialul de rezistență al Ucrainei. A fost însă consecința greșelilor sale anterioare. Putin i-a scos de la conducerea serviciului de informații pe cei care îndrăzneau să-i spună adevărul și, mai grav, a supraestimat forța armatei sale.
Mai mult a subestimat disponibilitatea NATO de a sprijini militar Ucraina, susține profesorul Robert Service. Acum se confruntă cu o creștere a sancțiunilor economice, dar ceea ce l-a dat peste cap a fost reacția Germaniei, la care nu se aștepta. Sub conducerea cancelarului Olaf Scholz, Berlinul a abrogat acordul Nord Stream II și a început să caute alte surse de carburanți.
De asemenea, Vladimir Putin nu a anticipat, în ciuda apropierii de Xi Jinping, severitatea avertismentelor chineze împotriva utilizării armelor nucleare tactice în Ucraina.
Însă, chiar și așa, prăbușirea Rusiei nu depinde doar de rezultatele de pe frontul din Ucraina. Chiar dacă Vladimir Putin va fi înlăturat de la putere, actuala elită politică îi va continua politica expansionistă. Iar succesorul său va dori, foarte probabil, să intervină în Ucraina, concluzionează profesorul de istorie, într-o analiză pentru publicația Spectator.