De vineri, lumea a intrat în trepidație, după ce am văzut o prăbușire succesivă de trei zile a burselor americane. Cu niveluri de 5% în medie pierderea indicelui Dow Jones și 10% și mai bine în ceea ce privește marile companii americane, căderea a scuturat puternic încrederea investitorilor și percepțiile statelor în privința unui nou semnal de recesiune.

Memoria este bună și căderea burselor de vineri-marți în SUA subliniază un moment echivalent cu căderea Lehman Brothers, la 15 septembrie 2008, cel mai mare faliment din istoria SUA, cu peste 600 miliarde de dolari ca valoare a bunurilor proprietate sau tranzacționate la data recursului la Capitolul 11 al protecției la faliment a unei firme.

Practic, marea întrebare este dacă suntem în fața unui declanșator sau semnal major de criză, cum a fost cazul în 2008, la prăbușirea Lehman Brothers, sau suntem doar în fața unor „corecții”, „reajustări”, „așezări” a valorii stocurilor, a acțiunilor de pe bursele americane? Toate televiziunile s-au grăbit să minimalizeze impactul căderii bursiere, să o pună pe seama anunțurilor privind locurile noi de muncă, a creșterilor salariale și a scăderii impozitelor care au avut loc în Statele Unite.

Însă bursele au reacționat pe tot globul. Suntem departe de a susține că intrăm într-o criză economică globală. Trebuie însă să luăm în considerație acest avertisment al piețelor, iar explicațiile încurajatoare și liniștitoare nu sunt neapă-rat foarte credibile, odată ce și momentul falimentului Lehman Brothers, urmat de preluarea Merrill Lynch de către Bank of America, a fost atunci minimalizat ca o problemă punctuală, nu una de sistem, din cauza lăcomiei profiturilor și creșterilor spectaculoase prin specularea de produse derivate toxice – subprimes - și ipoteci imobiliare supra-estimate în SUA.

În fapt, semnalul de criză există, după 4 zile de incertitudine, însă e greu de spus acum dacă e o chestiune ce va declanșa criza globală. Asta deoarece e mult prea devreme ca să se poată trage o concluzie, piețele și încrederea investitorilor sunt cele măsurate, de fapt, acolo, nicidecum economia globală în sine.

Pe de altă parte, dacă procesul continuă încă 3-4 zile, dacă piețele asiatice nu numai că suferă de influența naturală, dar se contaminează și ele și intră în scă- dere – deja Japonia, China, Honk Kong-ul au intrat în scăderi succesive, deși nu neapărat catastrofale – dacă bursele din Europa intră și ele în scădere, atunci semnalul e consistent. Pentru moment, se vede clar tentativa de intervenție și reasigurare din SUA, dorința de a reveni cu orice preț.

În Asia scăderile sunt mai degrabă conjuncturale și de influență, nu unele de contaminare și acțiune independentă tip domino, de antrenare a lipsei de încredere. În Europa, conectată mult mai puțin la bursa americană, bursele sunt mai degrabă stabile, e adevărat cu creșteri modeste în sensul ambiguității unei evoluții, a unei prudențe excesive, dar fără semne de panică.

Pe de altă parte, nu putem vorbi, în egală măsură, despre o furtună într-un pahar cu apă. Bursa americană nu și-a revenit și nici nu există explicații reale și comprehensive de ce a pornit tăvălugul în SUA. Iar aici teama de inflație generată de creșterile bruște de lichidități după tăierea taxelor ca și așteptarea de creștere a dobânzilor sunt elemente care marchează piața.

Când scriu acest editorial, pe toate acțiunile futures – care cuantifică încrederea în evoluția pieței americane pe toate direcțiile - se înregistrează scăderi sensibile, în timp ce piețele asiatice sunt amestecate, între scădere substanțială și ușor profit, iar cele europene sunt la zero virgulă creștere, deci practic o stagnare pe extremă prudență, ce poate deveni scădere bruscă practic peste noapte.

Cred că dacă se declanșează într-un final, actuala criză economică va fi generată doar de încredere. Mai exact, de lipsa de încredere a investitorilor în economiile lumii. În primul rând în cea americană, despre care aflasem numai lucruri pozitive în ultimul raport al Președintelui Trump despre Starea Națiunii. Nu avem date concrete economice sau acțiuni directe ale guvernelor, care să permită anticiparea reală a unei crize.

Dar nu trebuie să uităm că rămâne posibilitatea contaminării piețelor pe lipsă de încredere, mai ales dacă cresc ratele dobânzilor și scad profiturile de pe burse. Și rezultatul într-o criză globală e la fel de nociv, indiferent care ar fi cauza care ar generao, una economică genuină sau una a crizei de încredere care blochează finanțarea industriilor și economiei în majoritatea sa. Deci prudență, atenție și fără panică, dacă se poate.