Prin anul 1870 a apărut şi prăjitura, tortul de Crăciun, o ruladă de ciocolată care imită o buturugă. Mai mulţi cofetari francezi, belgieni, britanici şi germani îşi dispută paternitatea şi astăzi, nu ei, ci urmaşii urmaşilor lor!
Cert este, că, prin anii 60’ şi în Bucureşti, de Crăciun, puteai vedea în vitrinele cofetăriilor „Scala”, „Casata” sau „Tosca” la loc de cinste, central - tortul, buturuga din ciocolată. Ce bună era! A dispărut, astăzi. Ca multe lucruri bune şi gustoase din gastronomia românească, europeană.
Dar eu, ca un pustnic care repectă Tradiția, o să am pe masă, de Crăciun, buturaga tradițională. Tortul, prăjitura. Spre Poiana Copăceni este o pensiune foarte fițoasă, cu bucătari, patiseri și cofetari. Nu vreți să știți cât costă acolo cazarea, sau o masă, dar merită fiecare leu, sau euro. Proprietarul mă citește de ani buni, și are un tarif special pentru pustnici, așa că i-am dat rețeta butucului de Crăciun cofetarului lui, pe care îl plătește regește. O prăjitură fără zahăr, îndulcită cu un amestec savant de stevie, miere, zaharină, ciclamat și încă ceva. Dozajul este secret, nu pot să spun, pentru că mă omoară contele Marco Guasti din Toscana, dacă îi divulg rețeta!
Spre sfârșitul anului timpul colapsează, se bulucește să treacă prin pâlnia vremii. Trec anii ca lunile, lunile ca săptămânile, săptămânile ca zilele, zilele ca orele... dar întotdeauna mâine o să fie speranța unei noi șanse, doar este o altă zi!
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
