Marinar de profesie, literat prin vocație, Nicolae Bogza „Buick”, fratele comunistului Geo Bogza, a conceput legendarul roman de aventuri Toate pânzele sus după ce a încercat să evadeze din România bolșevizată pe mare, cu o corabie cu pânze improvizată.

Pe 8 martie 1910 s-a născut la Blejoi, lângă Ploiești, un „homme a femmes” și un romancier competitiv: Nicolae Bogza, Buick pentru prieteni, cunoscut ca scriitor sub numele de Radu Tudoran (după ce s-a supărat, efemer, pe fratele Geo). Fiu de marinar antreprenor, mezinul familiei a devenit ofițer de marină (Geo n-a reușit să devină nici marinar de apă dulce, deși a încercat) - consemnează Paul Cernat în încercarea de a creiona portretul unui personaj pe cât de interesant, pe atât de neglijat de criticii literari. Politic, „Nicu” n-a mers nici către stânga radicală a lui Geo, nici către dreapta radicală a fraților mai mari, Alexandru și Ovidiu. A comis, în 1939, o carte de reportaje despre Germania hitleristă, suficient de neutră ca să-l strice cu toată lumea - adaugă Cernat.

Corespondent de război în Bugeac

De remarcat că Buick, cum era alintat în cercurile intime, a colaborat o vreme (fără mari angajamente) la presa afiliată extremei drepte (Curentul, Evenimentul zilei - unde a fost chiar redactor), și a fost trimis în Bugeac pe post de corespondent de război. De aici își va extrage, în 1941, subiectul pentru cuceritorul roman Un port la Răsărit (printre cele mai bune ale lui) - apreciază Paul Cernat. Și, în continuare: „Publicase, mai înainte, volumul de nuvele Orașul cu fete sărace, consemnat în Istoria... lui Călinescu se pare fără știrea acestuia. Romancierul sentimental din Antotimpuri (1943) lasă locul celui social, inspirat din lumea petrolului (Flăcări, 1945) și antiutopistului satiric: cărțile «pentru copii» Purcelul care a ajuns boier și Ferma «Coțofana veselă» apar cam în același timp cu Animal Farm a lui Orwell, cu care se înrudesc frapant”.

Romantismul visător și liric din Întoarcerea fiului rispitor (1947) va face carieră ca roman de dragoste în numeroase ediții, concurat, ulterior, de mai dulcegele Acea fată frumoasă și de Maria și marea.

Geo îl scapă de pușcărie

Urmează, pe linia pomelnicelor literare cernatiene, dezvăluirea culiselor în care a luat ființă cel mai cunoscut roman al lui Nicolae Bogza/Radu Tudoran: „Aventura ratată a plecării clandestine din țară cu o goeletă improvizată (colegii săi de echipaj au fost toți arestați) se va traduce, în 1954, în cel mai frumos roman de aventuri al literaturii române, exotic-multietnicul Toate pînzele sus! - un Corto Maltese autohton, apărut neverosimil în anii stalinismului dur (va fi ecranizat cu egal succes două decenii mai târziu)”. Cum a scăpat autorul de mânia proletară? Paul Cernat are răspunsul: „Noroc cu fratele Geo, care îl salvase anterior și de închisoare și care a avut mult de tras, ca zelator oficial, pentru a ține spatele familiei și colegilor «cu probleme»... Cartea a fost, se pare, bătută la mașină de tânăra soție de atunci a lui Radu Tudoran, actrița Ileana Iordache-Streinu (doamna Ussy)”.

S-a recalificat ca autor de literatură fantasy

La scurt timp după aventura eșuată pe mare, mezinul familiei Bogza se conformează „rigorilor” noului regim: „«Dat pe brazdă»” ca romancier social pe linie în, altfel, solidul Dunărea revărsată (1961), s-a recalificat ca autor de literatură fantasy și de călătorie pentru copii (Ultima poveste, O lume întreagă, Al treilea pol al pământului, și ele cu concesiile de rigoare). Dar călătorului îi șade bine cu drumul și cu scrisul, voiajele sale pe mările lumii și pe alte continente făcând obiectul unor cărți de sine stătătoare. Marele său proiect epic, aproape uitat azi (ar merita reeditat) rămâne ciclul romanesc «Sfârșit de mileniu» (1978-1994), frescă a unui secol din care au apărut șapte titluri: Casa domnului Alcibiade, Retragerea fără torțe, Ieșirea la mare, Victoria neînaripată, Privighetoarea de ziuă, O sută una lovituri de tun, Sub zero grade - primul și ultimul fiind cele mai bune”.

 

A murit cu zile

Membru respectat al Uniunii Scriitorilor - omul impunea tuturor prin echilibru și eleganță -, Radu Tudoran a murit cu zile, pe 18 noiembrie 1992, după o operație nerecomandabiă pe cord solicitată de Geo. Unul dintre rarii noștri romancieri pur sânge, privit condescendent de o parte a criticii „canonice” (ca un Cezar Petrescu postbelic, mai sentimental) n-a avut parte până acum nici măcar de o monografie.