Opinii EVZ
Budapesta caută harță: Ungaria forțează escaladarea artificială a unui conflict inventat | PULSUL PLANETEI
Am văzut în ultima perioadă luările de cuvânt succesive ale unor oficiali de la Budapesta. Mai întâi, celebra abordare a ministrului de Externe, potrivit căruia Ungaria nu ar avea ce sărbători la 1 decembrie, de aceea diplomații săi (nu am înțeles dacă și cetățenii, eventual români cu a doua cetățenie ungară) să nu participe la ziua națională a României.
Personal, am onorat invitația la Ziua națională a Ungariei, cum fac cu orice invitație dacă timpul îmi permite, dacă nu cade într- o zi de curs și dacă nu sunt plecat din țară. Nu înseamnă nici pe de parte că aplaud sau aprob sau calific în vreun fel istoria Ungariei sau motivul pentru care a fost aleasă acea zi națională, ci doar că respect un stat vecin, partener în UE și aliat în cadru NATO, un stat unde am mulți prieteni profesori, cercetători, ONG-iști, oficiali.
Am văzut și reacția cumpănită a MAE român, la nivelul minimei decențe și a marcării faptului că a fost remarcată impolitețea și tentația politizării și tensionării relațiilor bilaterale de ziua națională, când anul trecut ziua de 1 decembrie urma să fie marcată de acel atac tip Boston cu bombă artizanală și cuie, în România, pus la cale de niște demenți. Am văzut și reacțiile politice și, deși în campanie electorală și cu partide naționaliste vocale, lucrurile le-am găsit menținute la nivel minimal, decent. Dacă exista un plan de relansare a disputelor verbale, de creare a problemelor în final de campanie, el a eșuat, și problema minorității maghiare nu a putut să fie declanșată.
Este și dificil să se întâmple așa ceva. Pentru a orchestra o problemă cu minoritățile, într-un stat european, fără a apela la instituțiile specifice și responsabile de la Bruxelles, este foarte dificil. Iar aici, la nivel european, răspunsurile succesive au respins impunerea oricărui tip de autonomie teritorială ca aquis european, din contra. Tema e greu de abordat, mai ales într- un stat în care președintele este Klaus Iohannis, o dovadă de maturitate și toleranță deplină a majorității de peste 87%. Cu minoritatea maghiară la putere ani de zile, gestionând ministerele dezvoltării și mediului, resurse și fonduri, cu administrațiile în județele unde maghiarii sunt majoritari conduse de primari și președinți de consilii județene maghiari. Chestiunea discriminării într-un stat unde pentru apărarea lui Raed Arafat, părintele SMURD, au ieșit românii în stradă, e dificil de probat.
Ne puteți urmări și pe Google News
Însă am văzut și revenirea vicepremierului și președintelui Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului ungar, după ce și premierul Orban se pronunțase. E deja o formulă de escaladare cu trei grade a unui conflict verbal, care-mi arată tentația introducerii artificiale de presiuni nejustificate asupra României, de tensionare a relațiilor bilaterale, încă o dată, fără nici o acoperire reală faptică. Nu s-a întâmplat nimic nou în România ultimelor 10 zile, nici în Parlament, nici o lege nu a fost promulgată, nici măcar vreun caz particular de discriminare sau vreo confruntare interetnică, nici măcar la nivelul unui caz izolat care să determine declanșarea unei asemenea reacții. Și, totul, la 20 de ani de la Tratatul de bază cu Ungaria și în contextul existenței unui mecanism de soluționare a oricărui tip de doleanță, la nivel interguvernamental, care nu a fost solicitat în niciun punct pe canalele specifice, ci a fost escaladat strict la nivel public.
Devine clar că avem în față deja o politică de escaladare a tensiunilor și, pe un calm absolut, în condițiile în care tema maghiară nici măcar nu a fost discutată în campanie, o asemenea tensionare, afirmația că relațiile bilaterale sunt la nivelul cel mai de jos posibil sau să trebuia să fi dat cu pumnul în masa României din timp, sunt ieșiri profund neadecvate, nepotrivite și clar parte a unui forțări de construire peste noapte a unei probleme inexistente, care să fie adusă peste noapte la punctul de fierbere din punctul de vedere al Budapestei. Ungaria caută harță.
Acest gest nu este nici unic, nici nepremeditat, nici singular. E de ajuns să tragem cu ochiul, fără nici o legătură factuală, dar sigur cu nota de coincidență sau suprapunere temporală, pe reacțiile viitorului președinte probabil al Republicii Moldova, Igor Dodon, imediat după vot. Nu mai există scuzele campaniei electorale, nici măcar cele ale nepriceperii politice. El a lansat diatribe la adresa identității, istoriei și limbii, ignorând vădit declarația de Independență a propriului stat, ca și regula abținerii de la politizarea unor asemenea teme care rămân apanajul oamenilor de știință și al experților. Cât despre drepturile propriilor cetățeni cu cetățenie română de a ocupa funcții publice, aici chestiunea e tranșată de CEDO și de propria Constituție, ca și a celor care își afirmă opțiuni unioniste. Dar așezarea pe poziții conflictuale, ba tentația de a antrena o dispută cu Președintele României, după ce acesta a respins intrarea în dialogul contondent, a trădat un comportament de aceeași factură și, probabil, de aceeași inspirație. Noroc că la Chișinău încă avem o republică parlamentară.
Recomandările noastre
