Manifestarea a fost organizată de Asociaţia Crescătorilor de Ovine din Orăştioara de Sus în colaborare cu Direcţia Agricolă Hunedoara, fiind la cea de-a şasea ediţie, dar încă nu a depăşit complet statutul de târg de animale, după cum recunoaşte şi şeful ultimei instituţii amintite, Ioan Ştefan: "Încă nu este chiar o bursă, dar numind astfel manifestarea încercăm să aducem lucrurile spre acest nivel. Important este că se progresează de la an la an şi că din ce în ce mai mulţi crescători de ovine vin aici pentru a-şi prezenta animalele. Tranzacţiile nu au loc neapărat aici, pe platoul de la Costeşti, dar este o ocazie pentru crescători de a se informa cu privire la diferitele variante ale rasei de ţurcană românească".

"Venim aici ca să arătăm ce marfă avem. Am fost şi-n anii trecuţi şi poate c-o să meargă la fel de bine. Adică omul vine, vede ce oi am, după aia mă caută acasă şi-i vând câte oi vrea el să cumpere", explică Alion Adamescu, un crescător din satul Târsa, comuna Boşorod.

Pe lângă cele 115 standuri cu câte 10 oi în fiecare, şi-a găsit loc şi unul de la care cei peste 2.000 de vizitatori ai "bursei" au putut cumpăra produse din lapte sau carne de oaie, făcute după reţetele transmise din tată-n fiu. Marfa îi aparţine lui Niculiţă Stănuş, din Loman, judeţul Alba. Bărbatul de 51 de ani pare c-a învăţat şi cum să-şi atragă clienţii cât se poate de simplu. S-a prezentat îmbrăcat în straiele populare din satul său.

"Până acum vreo 30 de ani, la noi tătă lumea era aşe îmbrăcată. Dacă vinia vo unu’ cu haine di eştea de oraş, tătă lumea să uita lung la el şî zâcea că-i în hainie ţâgănieşti", râde nea Niculiţă. Crescătorul de oi spune că la "bursa de ovine" de la Costeşti a văzut an de an mioare chiar mai arătoase decât la Sibiu. "La noi să creşte ţurcana oacheşă, care-i neagră numa un pic pi la ochi. Acilea, la Orăştie, să creşte bine ţurcana bucălaie, care îi neagră pă creştet şi are şi picioarele negre. E cam ca la femei: una-i mai blondă, alta-i mai brunetă", explică glumind Niculiţă Stănuş.

Bărbatul spune că, odată cu vremurile, s-au schimbat şi greutăţile pe care trebuie să le înfrunte orice proprietar de oi: "La noi, numa’ în Pâncota erau 250 de tăbăcari. Nu mai avem la cine să dăm pieile. Eu şi lâna o tăt arunc de vreo doi ani încoace. Acuma, drept îi că să dă subvenţie la fiecare oaie, 450 de lei pă cap, pă an, da tăt nu strângi banii care ţi să cer dacă vrei să cumperi măcar vreo 50 de hectare de păşune să-ţi faci fermă, cum cer domnii ăia de la UE".

20 de oi = un tractor

Printre expozanţii de la standurile de animale s-a numărat şi Ioan Onu. Are doar 34 de ani şi râde-n hohote când îl întrebi dacă nu cumva are şi un "broker" care să-l ajute să-şi vândă mioarele la "bursa de ovine". Se mândreşte cu ţurcanele lui şi ţine la preţ: "Astea 10 cu care am venit îs cele mai faine. Fără 1.300 de lei bucata nu vând. Dacă vând 20, cu banii luaţi îmi cumpăr un tractoraş de-ăla mai mic", spune tânărul, care adaugă "Ce? Zici că-i scump? Păi hai că te duc la un coleg care o vândut un berbec cu 8.000 de lei. O venit clientu’ din Suceava de i l-o cumpărat".

Şi, într-adevăr, la standul familiei Toncea (satul Ursici, judeţul Hunedoara), din a cărei turmă provine berbecul cu preţ-record, pare că sunt cele mai frumoase exemplare. "Mai avem un berbecuţ de un an. Am primit 50 de milioane pă el da’ nu-l dăm. Îl vedeţi cât îi de mare şi de fain? No, la anu’ o să fie de două ori p-atâta", spune Ionel Toncea.

Între timp, pe scenă speech-urile specialiştilor veniţi la "bursă" ajung la capitolul "viitor": "Să vă trimiteţi copiii la şcoli de specialitate, pentru că aşa vă puteţi face ferme cu bani europeni" se aude în difuzoare, şi, aproape imediat, Ion Toncea exclamă: "Ba să veniţi voi, domnilor, să vă explic io cum se face ţurcana bucălaie aşe faină ca astea", iar Ion Onu, tranformat între timp în ghid la "bursă" explică: "Eu am făcut şcoală de specialitate, dar să ştiţi că ce scrie la carte nu se poate aplica decât în mică măsură aici. Tot ce te-nvaţă bătrânii rămâne baza, când vine vorba de crescutul ţurcanei bucălaie. În plus, oamenii ăştia ştiu munţii mai bine ca oricare geolog sau geograf."

Citiţi şi:

  • Sfârşit de epocă: apusul ciobanilor miliardari din Poiana Sibiului