Bruxelles și SUA suflă în cartoful fierbinte numit Iran

Șeful diplomației americane, Mike Pompeo, a aterizat ieri la Bruxelles pentru a discuta „chestiuni urgente” și, în special, problema dosarului iranian, cu liderii europeni. Săptămâna trecută, Teheran a anunțat, la un an după retragerea SUA din acordul nuclear internațional cu Iranul, că va suspenda unele angajamente luate în cadrul acestui acord.

Inițial, Pompeo urma să se deplaseze, ieri, la Moscova însă secretarul american de stat se va întâlni astăzi, la Soci, cu Vladimir Putin și cu ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov. Anterior, departamentul american de Stat a informat că pe ordinea de zi a deplasării lui Pompeo în Rusia vor figura situațiile din țări precu, Coreea de Nord, Iran, Siria, Ucraina și Venezuela, dar și relațiile bilaterale dintre Moscova și Washington, potrivit RIA Novosti.

Un Consiliu al Afacerilor Externe al UE s-a întrunit ieri la Bruxelles, dar departamentul de Stat nu a precizat ce întâlniri erau prevăzute în agenda lui Pompeo. Diplomația americană s-a limitat să anunțe că ministrul american de Externe va avea întrevederi cu reprezentanți ai Franței, Marii Britanii și Germaniei, notează AFP. Cele trei țări europene sunt semnatare ale acordului din 2015 privind dosarul nuclear iranian.

Ultimatumul republicii islamice

În 8 mai, Iranul a adresat un ultimatum europenilor amenințând că-și suspendă unele angajamente luate în cadrul acestui acord, în special cele privind rezervele de uraniu și de apă grea. Președintele iranian, Hassan Rohani, le-a cerut europenilor să elaboreze în două luni un mecanism prin care Iranul să-și continuie schimburile comerciale în sectoarele petrolier și bancar fără să fie afectat de sancțiunile impuse de americani. Ulterior, șefa diplomației UE, Federica Mogherini, a respins ultimatumul republicii islamice și a cerut Teheranului „să se abțină de la orice escaladare” a tensiunilor. „În Europa, noi considerăm că acest acord este necesar securității noastre. Nimeni nu dorește ca Iranul să posede arma nucleară”, a insistat șeful diplomației germane, Heiko Maas.

 SUA reacționează, UE o scaldă

De partea sa, administrația Trump și-a multiplicat presiunile asupra Iranului, acuzând republica islamică de pregătire a unor atacuri „iminente” împotriva intereselor americane în Orientul Mijlociu. Vineri, Pentagonul a anunțat că a trimis în regiune portavionul USS Abraham Lincoln, un grup de bombardiere B-52 și o baterie de rachete Patriot. În timp ce Trump joacă dur cu Teheran, europenii, via declarațiile doamnei Mogherini, se declară „pe deplin angajați în păstrarea și implementarea completă a acordului nuclear”, deplângând sancțiunile americane împotriva Iranului. Observatorii apreciază că Uniunea Europeană nu a avut niciodată o politică coerentă în privința Iranului și ezitările fostului președinte american Barack Obama pe tema dosarului nuclear iranian i-au determinat pe europeni să amâne o analiză serioasă a situației din republica islamică.

În siajul liderului de la Casa Albă

 Dar, judecând după discuțiile aflate în curs în cercurile politice europene, decidenții de pe vechiul continent și-ar putea transfera ponderea în favoarea politicii de presiune a lui Trump față de republica islamică, la următorul summit G7 din Fanța, în august, notează Dreuz. În discuțiile informale, factorii politici și consilierii europeni și-au exprimat trei preocupări cu privire la strategia „presiunii maxime”. Prima este că această politică, care vizează în primul rând convingerea Teheranului să-și schimbe comportamentul în anumite chestiuni de politică externă, va conduce la un colaps sistemic în Iran, antrenând o schimbare de regim cu consecințe neprevăzute. Cine va lua frâiele Iranului și va asigura că această țară vastă nu se va transforma într-un nou teritoriu neguvernat în inima Orientului Mijlociu? A doua preocupare este că schimbarea regimului în Iran ar putea declanșa o avalanșă de refugiați care se îndreaptă spre Europa, în timp ce țările UE se confruntă încă cu problemele create de afluxul de refugiați sirieni. A treia preocupare exprimată de europeni este că strategia “presiunii de proximitate” a lui Trump poate duce la război. În acest context, unii europenii susțin că frica de război alimentează fanatismul Teheranului.

 

Evident, miza e economică

În ciuda îngrijorării față de programul nuclear iranian, UE își afirmă încrederea în eficacitatea acordului ca mijloc de intensificare a cooperării și a dialogului cu Iranul. Europenii invocă și rapoarte ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, care afirmă că Iranul și-ar fi respectat angajamentele. Dar, acordul nuclear cu republica islamică reprezintă o miză economică și strategică majoră pentru UE. O ridicare a sancținilor economice împotriva Iranului ar deschide piața iraniană pentru companiile europene, mai ales că furnizarea de gaz și petrol iranian ar reduce dependența europeană de energia Rusiei. Iar capacitatea de a exporta petrol este crucială pentru Iran.

 

Consilul European: dezarmare-pace

În concluziile prezentate în luna februarie, Consiliul European s-a arătat îngrijorat de activitatea Iranului în materie de rachete balistice și a îndemnat republica islamică să se abțină de la astfel de activități, în special de la lansările de rachete balistice, care sunt în contradicție cu Rezoluția 2231 a Consiliului de Securitate al ONU. „Iranul continuă să depună eforturi pentru a mări raza de acțiune și precizia rachetelor sale, mărind în același timp numărul de teste și de lansări operaționale. Aceste activități adâncesc lipsa de încredere și contribuie la instabilitatea regională. Consiliul solicită Iranului să ia toate măsurile necesare pentru a respecta pe deplin toate rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la transferul de rachete și de materiale și tehnologie relevante atât către actori statali, cât și către actori nestatali din regiune (Siria și Liban)”