„Elitele” UE au declarat război Creștinismului, în numele Secularismului, dar încurajează Islamul în numele Multiculturalismului.

Acum câteva zile, câțiva dintre cei mai importanți intelectuali europeni – printre care filosoful britanic Roger Scruton, fostul ministru polonez al Educației Ryzsard Legutko, filosoful german Robert Spaermann și profesorul francez Rémy Brague de la Sorbona – au dat publicității „Declarația de la Paris”. În acest excepțional document, ei resping „falsitatea unei Creștinătăți a drepturilor omului” și „utopica, pseudo-religioasa cruciadă pentru o lume fără granițe”. În schimb, ei fac apel la o Europă bazată pe „rădăcinile creștine”, inspirată din „tradiția clasică” și care să respingă multiculturalismul.

„Patronii falsei Europe sunt vrăjiți de superstiția că progresul este inevitabil. Ei cred că Istoria este de partea lor, iar această credință îi face să aibă un aer superior și disprețuitor, incapabili să recunoască defectele lumii post-naționale, post-culturale pe care o construiesc. Mai mult, ei ignoră adevăratele izvoare ale decenței umane pe care pretind că o prețuiesc – ca și noi. Ei ignoră, ba chiar repudiază rădăcinile creștine ale Europei. În același timp, își iau infinite precauții pentru a nu-i ofensa pe musulmani, despre care își imaginează că vor adopta cu voioșie concepțiile lor seculare, multiculturale.”

În 2007, ca răspuns la criza culturală a continentului, Papa Benedict afirma că Europa „se îndoiește astăzi de propria sa identitate”, amintește Gatestone Institute.

După zece ani, în 2017, Europa trece la următorul nivel: crearea unei identități post-creștine și pro-islamice. Într-adevăr, astăzi, clădirile și expozițiile europene eludează creștinismul și se orientează spre islam.

Parlamentul European a inaugurat recent la Bruxelles „Casa istoriei europene”, care a costat 56 de milioane de euro. Ideea muzeului a fost de a crea o poveste a perioadei postbelice în jurul mesajului pro-UE de unitate. Clădirea este un splendid exemplu de Art Deco. Însă, așa cum arată profesorul universitar olandez Arnold Huijgen, ea este din punct de vedere cultural „goală”.

„Revoluția franceză pare a fi momentul nașterii Europei, tot ce a precedat-o având rezervat un spațiu minimal. Codul Napoleonian și filosofia lui Karl Marx au primit însă un spațiu generos, iar sclavia și colonialismul sunt prezentate drept cele mai întunecate părți ale culturii europene (...) Însă lucrul cel mai remarcabil despre această Casă este că parcă în Europa nu a existat niciodată vreo religie, nu a existat niciun impact religios asupra continentului (...) După cum nu ar fi existat nici un secularism european care a luptat împotriva religiei creștine; pur și simplu ignoră orice aspect religios al vieții.”

Birocrația de la Bruxelles a mers până acolo încât ignoră influența creștină a steagului său oficial, cele 12 stele care simbolizează idealurile de unitate, solidaritate și armonie între popoarele Europei. Steagul a fost creat de designerul catolic francez Arséne Heitz, care s-a inspirar din iconografia Fecioarei Maria.

Însă explicația oficială a Uniunii Europene a steagului nu pomenește nimic de rădăcinile sale creștine.

Departamentul Monetar și Economic al Comisiei Europene i-a ordonat și Slovaciei să își modifice monedele sale comemorative Euro, eliminându-i pe Sfinții Chiril și Metodiu.

Iar printre cele 75.000 de cuvinte ale draftului (astăzi abandonat) al proiectului de Constituție europeană, nici măcar unul nu se referă la creștinism.

Ministrul de Interne german Thomas de Maizière din guvernul și partidul zis Creștin-Democrat al Angelei Merkel sugera recent că ar sărbătorile musulmane ar trebui oficializate. „În locuri unde sunt mulți musulmani, de ce să nu ne gândim la introducerea unor zile libere oficiale”, se întreba el.

„Supunerea merge din ce în ce mai departe”, a comentat Erika Steinbach, influenta fostă președintă a Federației Expulzaților – germani expulzați din diferite țări est-europene în timpul și după Al Doilea Război Mondial.

Propunerea lui de Maizière demonstrează că atunci când este vorba despre islam, secularismul oficial „post-creștin” pur și simplu nu se aplică.

Cu câteva săptămâni în urmă, la Bruxelles a fost găzduită o expoziție finanțată de UE, cu numele de „Islamul este și istoria noastră!” Expoziția vrea să ilustreze impactul islamului în Europa. O explicație oficială afirmă:

„Evidența istorică arătată de această expoziție – realitatea unei vechi prezențe musulmane în Europa și complexa interacțiune a celor două civilizații care au luptat una cu alta, dar s-au și întrepătruns – susține un efort educativ și politic: a-i ajuta pe europenii musulmani și ne-musulmani să-și înțeleagă mai bine rădăcinile culturale și să prețuiască cetățenia comună.”

Isabelle Benoit, istoric care a participat la conceperea expoziției, a declarat pentru AP: „Vrem să le arătăm clar europenilor că islamul este parte a civilizației europene și că nu este un import de dată recentă, ci are rădăcini vechi de 13 secole”.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Aliații au evitat să bombardeze Bruxelles-ul, pentru că acesta era gândit ca locul de unde va începe renașterea Europei. Dacă „elita” europeană continuă să repudieze cultura sa creștină, acest oraș ar putea deveni, dimpotrivă, mormântul Europei.