De aici disconfortul lui Obama față de Brexit, exprimat în mai multe rânduri. Odată cu ieşirea Regatului Unit din Uniune, SUA au pierdut un instrument prețios care le permitea să influențeze/să monitorizeze dezvoltarea politicilor europene, și anume, în materie de securitate și apărare, un subiect de mare îngrijorare pentru Washington. În conformitate cu obiectivele geostrategice ale SUA și acționând ca mâna sa lungă în cadrul aparatului instituțional al UE, Regatul Unit a făcut tot ce i-a stat la dispoziție pentru a împiedica realizarea unei capacități militare europene credibile.
Spre deosebire de ceea ce a declarat odată Boris Johnson, în afara UE, Regatul Unit nu va fi un aliat și mai valoros pentru SUA. În opinia noastră, este o greșeală imensă a adepţilor Brexit-ului să nu includă în calculul lor strategic modul utilitar în care SUA le privesc țara. Se pare că nu au învăţat din criza din Suez din 1956.
Relația dintre SUA și Regatul Unit nu trăieşte cele mai bune zile ale sale. Vom vedea care va fi reacția americană la adoptarea britanică a tehnologiei chineze 5G și la oportunitatea Regatului Unit de a impozita marile companii tehnologice americane. Nu lipsesc amenințările de represalii: regândirea colaborării în sfera informaţiilor, impunerea de taxe la mașinile britanice etc.
În afară de eliberarea din "ghearele" Bruxelles-ului, nu este clară gândirea strategică a liderilor britanici cu privire la rolul Regatului Unit în lume. Cert este că nu va înceta să fie un actor internațional foarte important (membru al Consiliului de Securitate al ONU, al G-7, al G-20 și actor hotărâtor în Commonwealth), dar cu siguranță va pierde marjă de manevră și situația sa se va înrăutăţi (și cea a UE), cel puțin pe termen scurt și mediu. Va deveni mult mai dependentă de utilitatea pe care SUA i-o vor atribui. Articol de Carlos Branco, general-maior și cercetător la IPRI-NOVA. (RADOR)
Recomandările noastre
