Nici nu ştiu de unde să încep. A fost de- a râsu' plânsu.
Nu mint când spun că ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a pus pe jar multe suflete din ambele tabere. Acum, mai mult ca niciodată s-a văzut adevărată față a gazdelor pe ale căror meleaguri încercăm şi eu şi alții să facem performanță.
Cu o săptămână în urmă sunt invitată telefonic la o întâlnire cu o firmă de recrutare ce căuta cu disperare vorbitori de limbă germană în vederea unei colăborări. Nu zic nu unor astfel de oportunități...Aşadar scot de la naftalină outfit-ul corporate şi o iau din loc.
La întrevedere numai zåmbete şi voie bună şi cum nici o conversație nu poate merge mai departe fără ca "noii mei prieteni să întrebere de unde sunt". "Păi din est, Romånia", răspund eu voioasă. "Oh!", veşnicul răspuns. Apoi se dezlănțuie ceva ce avea să îmi facă ziua unică. "Tu aşa, în calitate de jurnalist... ce ai vota dacă ai putea vota? Afară sau în UE?" Simt cum îmi piere zåmbetul. Interlocutoarea mea trecută de 50 de ani, o englezoaică tipică, dar elegantă îmi aştepta voioasă răspunsul. "Afară, dacă aş fi britanică", răspund eu cu stomacul stråns lipit de spate.
Şi dacă asta nu vă înseninează ziua, mai am o povestioară la fel de cinică.
Veni pauza de masă, iar în supermarketul de peste drum zac pe rafturi cele mai pufoase cornuri cu ciocolată pe care le-am mâncar vreodată. Apoi fuga la cafeneaua de lângă de unde îmi iau o mare cafea cu un hint de vanilie. Dar... toate astea vor trebui să aştepte cel puțin după ce o ajut pe bătrånica simpatică ce îmi face agitată cu måna.
"Sper că votezi da?! ", zise ea fluturânt un teanc de fluturaşi oe deasupra capului.
"Depinde despre ce e vorba", apoi îmi pică fisa.
Intru în jocul bătrânei, o ascult, facem schimb de păreri, râdem apoi mai glumim puțin.
Baba mă priveşte, zâmbeşte şi zice. "Uite pentru copiii ca tine trebuie să scăpăm de est-europenii ăştia care vin şi vă fură job-urile. Deci votezi da?"
"Nu. Nu am voie, nu sunt britanică. Dar m-am născut şi am crescut în Bucureşti, Romånia"