În data de 7 octombrie 2019, ca urmare a depășirii termenului de 45 de zile, potrivit art. 75 alin. (2) teza a III-a din Constituție, Camera Deputaților, în calitate de primă Cameră competentă să o dezbată, a adoptat propunerea legislativă menționată, respectiv proiectul de lege pentru modificarea articolului 71 din Legea educației naționale nr. 1/2011. Astfel, Camera Deputaților a adoptat tacit o formă a legii identică cu cea a inițiatorilor actului normativ. Așa cum reiese și din titlul legii adoptate de prima Cameră, aceasta avea un articol unic, care conținea un singur punct, prin care modifica alin. (3) al art. 71 din Legea nr. 1/2011, cu privire la modul de exprimare a rezultatelor evaluării școlare.
Forma legii adoptate de Camera Deputaților a fost prezentată în Biroul permanent al Senatului în data de 14 octombrie 2019, iar după parcurgerea procedurilor de avizare și a dezbaterilor, aceasta a fost adoptată în data de 15 aprilie 2020, cu un număr de 8 amendamente admise, potrivit raportului Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport.
Cu ocazia adoptării legii criticate de către Camera decizională, Senatul a renunțat la modificările adoptate de Camera Deputaților și a introdus alte cinci noi articole în Legea nr. 1/2011, cu un obiect de reglementare complet diferit de cel avut în vedere de inițiatori și implicit de cel adoptat de prima Cameră. Practic, în Camera decizională s-a adoptat o cu totul altă reglementare, s-a creat un nou cadru normativ în baza căruia activitățile din învățământul preuniversitar și universitar să se poată desfășura și online, în situația în care se instituie starea de urgență sau starea de asediu potrivit prevederilor constituționale. Acest lucru s-a realizat având ca efect înlăturarea intenției inițiatorului de a legifera modul de exprimare a rezultatelor evaluării școlare, practic eliminându-se în cadrul dezbaterilor din această Cameră întreaga formă a legii adoptate de prima Cameră sesizată.
Analizând parcursul legislativ al legii criticate și comparând formele acesteia din momentul inițierii și de la momentul adoptării, se poate observa că în Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată, textul și soluțiile adoptate de Senat nu au fost dezbătute, legea dedusă controlului fiind semnificativ modificată de către Camera decizională față de forma inițiatorului și a primei Camere sesizate.
Prin urmare, prima Cameră sesizată nu a avut ocazia să analizeze, să dezbată și să hotărască asupra soluțiilor legislative nou introduse de Camera decizională. Apreciem că, în cazul de față, Senatul a realizat o modificare de ordin cantitativ care, prin ea însăși, este de natură să determine încălcarea principiului bicameralismului, deoarece aceasta este însoțită de modificări de concepție a reglementării.
Configurația între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului este una semnificativ diferită, forma legii adoptate de Senat introducând în Legea nr. 1/2011 dispoziții noi, care nu au fost avute în vedere de prima Cameră. În jurisprudența sa (Decizia nr. 62/2018), Curtea Constituțională a reținut existența unei configurații semnificativ diferite chiar și în situația în care forma primei Camere sesizate conținea un articol unic, iar forma Camerei decizionale conținea două articole.
Recomandările noastre
