Bosnia marchează, azi, 20 de ani de la începutul războiului interetnic (1992-1995), recunoscut ca fiind cel mai distructiv conflict de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Un concert în faţa a 11.541 locuri goale - exact numărul victimelor asediului de la Sarajevo - va avea loc în această zi în capitala bosniacă, în semn de omagiu adus celor care şi-au pierdut viaţa în cei trei ani şi jumătate de asediu, care a început în urmă cu două decenii. Acelaşi număr de scaune roşii au fost aliniate de-a lungul străzii principale din Sarajevo - pentru fiecare bărbat, femeie şi copil ucişi în asediul care s-a dovedit a fi cel mai lung din istoria modernă.
Cu această ocazie, vor avea loc la Sarajevo expoziţii, concerte şi spectacole, cu toate că sârbii şi croaţii nu au indicat dacă vor marca şi ei această dată. Trecut nevindecat
Războiul interetnic din Bosnia a răpit viaţa a aproximativ 100.000 de oameni, iar mai mult de două milioane au devenit refugiaţi.
Rănile trecutului şi-au pus adânc amprenta asupra celor trei comunităţi - musulmană, sârbă şi croată, care rămân şi astăzi la fel de divizate ca şi în trecut. Conflictul, care a început în urmă cu două decenii, s-a centrat pe problema independenţei Bosniei din Federaţia Iugoslavă. Bosnia e acum un stat independent, dar cu administrare internaţională, cu trei grupuri etnice majore: bosniacii musulmani, croaţii şi sârbii. Războiul a distrus infrastructura şi economia ţării, iar două milioane de oameni, aproape jumătate din populaţie, au devenit refugiaţi.
Administraţia internaţională, mai întâi susţinută de forţele NATO, apoi de o forţă UE de menţinere a păcii, a contribuit la consolidarea stabilităţii ţării. Dar, la începutul lui 2007, organizaţia Grupul Internaţional de Criză avertiza că Bosnia "rămâne nepregătită pentru a se conduce singură în viitor, iar naţionalismul său etnic este încă mult prea puternic".
Acordul de la Dayton, care a pus capătul conflictului sângeros, a separat două state: Federaţia Bosnia-Herţegovina şi Republica Bosniacă Sârbă - Republica Srpska, fiecare cu propriul preşedinte, guvern, parlament, poliţie şi alte instituţii. "Deasupra" acestor entităţi se află un guvern central bosniac şi o preşedinţie rotativă. Poveşti de război Jurnalistul BBC Alain Little, corespondent în războiul din Bosnia, îşi aminteşte ororile la care a fost martor, atunci când forţele sârbeşti au asediat capitala Sarajevo, timp de trei ani şi jumătate.
"Îmi aduc aminte mereu şi mereu de un moment special. Un bătrân care iese dintr-o pădure şi se îndreaptă spre mine. Este unul dintre cei 40.000 de locuitori din oraşul Jajce, nevoiţi să-şi abandoneze casele şi să meargă pe jos două zile, pentru a ajunge într-un loc unde să se simtă în siguranţă", povesteşte jurnalistul despre victimele epurării etnice. "L-am întrebat pe bărbat ce vârstă are şi mi-a răspuns: 80 de ani. Pot să vă întreb, am continuat, sunteţi musulman sau croat? Iar răspunsul m-a făcut să mă simt extrem de ruşinat şi atunci, ca şi acum. Deşi au trecut două decenii, îmi răsună încă în minte: Sunt muzician, mi-a spus el". Ziaristul a povestit şi cum colegul lui, un cameram croat de 25 de ani, a murit într-un incident din care el a scăpat cu viaţă. Tragedia l-a îndurerat şi l-a înfuriat foarte mult, în aceeaşi măsură. "Reporterii de război iubesc ceea ce fac şi se simt vinovaţi pentru asta. Dar, uneori, acest lucru te epuizează. Poţi să te întorci acasă de la război şi să te simţi dezarmat de indiferenţa celorlalţi. Oamenii te întreabă despre război, dar atunci când începi să le povesteşti te fixează cu privirea, plictisiţi sau obosiţi. Şi atunci, cauţi pe cineva care a fost acolo şi ştie despre ce vorbeşti. Când te plimbi prin Hyde Park, eviţi să calci pe iarbă, ca pe un câmp minat. Te uiţi pe acoperişurile caselor de pe strada Oxford după lunetişti. Şi...de-abia aştepţi să te întorci acolo", spune corespondentul BBC. Sursa: BBC