Beţivi care urlă că "ce p… mea ai mai venit şi tu?", cerşetori isterici şi piţipoance tupeiste, şmecheri de cartier care sparg parbrize şi maxilare în RATB. Pe toţi i-a întâlnit controlorul Lupu şi tuturor le-a răspuns calm, roşind.

În 18 ani, de când dă amenzi în tramvaie, domnul Lupu a trăit multe. Arată prea blând ca să-l înjuri, dar oamenii îşi ies din fire când trebuie să scoată bani din buzunar. "Vă sărut mâinile. Aveţi bilet?" "Am alt fler de-a vorbi cu omul", motivează el cuvintele de laudă cu care şeful lui îl descrie. "Eu sancţionez lumea prin vorbă". Dacă prinde fără bilet o "domnişoară aşa ca dumneavoastră, întâi îi spun că-i sărut mâinile şi apoi îi cer să se legitimize", povesteşte domnul Lupu, ca şi când ar încheia descrierea aptitudinilor profesionale dintr-un bun curriculum vitae. De la probleme concrete, ca sistemul de control permanent pe care RATB a început să-l implementeze, până la soluţii teoretice de îmbunătăţire a traficului, la care chiar el s-a gândit, domnul Lupu e optimist. Speră că oamenii vor învăţa ce-nseamnă respectul şi-şi vor da seama că plimbarea gratuită cu tramvaiul nu li se cuvine. Doar 300 de controlori lucrează, în prezent, în Bucureşti, deci este imposibil să fie permanent câte doi în fiecare troleu, autobuz, sau tramvai. Cu toate acestea, crede domnul Lupu, sistemul pe care-l pregăteşte RATB va da roade. Metoda prevede ca bucureştenii să urce doar pe la prima uşă a mijloacelor de transport în comun şi să valideze cardul e călătorie în faţa controlorilor. Practic, cei care nu vor avea bilet, nu vor putea merge nici o staţie. Nu-şi vor pierde controlorii satisfacţia de-a lucra? Nu, e convins domnul Lupu, care susţine că entuziasmul meseriei nu stă neapărat în amenzi şi incidente, deşi sunt câteva întâmplări care i-au condimentat cariera de controlor. Trafic greu cu domnişoarele Cu ochii blânzi şi albaştri, cu un zâmbet calm, pe sub mustaţă, domnul Lupu seamănă cu reprezentarea unui dascăl bun, ilustrată în cărţile pentru copii. Nu e de mirare că tinerele frumoase îl intimidează. I s-a întâmplat chiar să roşească în faţa unor fete dichisite, "de vreo 20-24 de ani". Arătau foarte bine, însă n-aveau bilet. S-au suit în tramvai pe la Dristor şi au încercat să nu se lase intimidate de controlor. "Mustăciosule! Lua-te-aş în …!", au izbucnit tinerele, ca din gură de şarpe. Domnul Lupu a înlemnit la discrepanţa dintre aspectul paradisiac al fetelor şi vorbele care ieşeau din gura lor. "M-am aprins, m-am făcut roşu", îşi aminteşte el, încă mirat, lăsându-mi impresia că nu a mai auzit vreodată înjurături. Până la urmă, călătorii au salvat situaţia, aruncându-le vorbe de la obraz şi lecţii de bune maniere celor două fete cu tupeu. Pensionarii ţin cu boschetarul Cu bătrânii care circulă cu RATB-ul ar fi o problemă, crede domnul Lupu. Mulţi se plimbă cu tramvaiul precum făceau, demult, bucureştenii dornici de-a da scuturăturile birjei pe-o călătorie pe şine. "Cunosc o familie de bătrâni care mi-a spus că ei merg des cu tramvaiul ca să-şi cumpere o prăjitură ieftină, undeva la Gară". Şi-aşa se-aglomereză mijloacele de transport în comun, la orele de vârf. "Pensionarii ar trebui să aibă un alt tip de abonament, valabil într-un anumit interval orar", găseşte domnul Lupu soluţia la problemă. Plus că, de multe ori, din bunătatea lor, bătrânii îi împiedică pe controlori să-şi facă meseria. Cum adică? "Pe la Baba Novac, odată, am dat peste un om al străzii. Stâtea pe jos, mirosea urât şi lumea îl ocolea. Când am vrut să-l dau jos, m-a apucat de picior şi m-a strâns tare", retrăieşte domnul Lupu întâmplarea. "Mă ruga să nu-l dau jos, până când chiar m-a muşcat de picior", povesteşte el. În tot acest timp, pensionarii din tramvai strigau nervoşi şi miloşi, către controlor, să-l lase, să-l ierte pe bietul om al nimănui. "Na! Să vă luaţi lumânări de banii ăştia!" Cele mai multe probleme i le pun călătorii de pe rutele "grele", în special "pe la 23 August". În ultima vreme, controlorii merg acolo însoţiţi de jandarmerie. Când nu se-ntâmplă asta, se tem. Durează până când vine poliţia şi, de multe ori, agenţii prezenţi în zonă refuză să intervină. "Oamenii plâng când trebuie să dea bani", chiar dacă au. După ce-au plătit zeflemitor suprataxa, doi călători au aruncat, rânjind, vorbele "să vă luaţi lumânări de banii ăştia!". Controlorii sunt bătuţi şi scuipaţi. Chiar dacă domnul Lupu a scăpat de-asemenea "tratamente", are prieteni care au păţit-o. "Nu înţeleg de ce lumea ne vede ca pe nişte sperietori, ca pe nişte oameni răi", se miră el. Controlorii îşi fac meseria şi nu au ca scop să prindă călători fără bilet, adaugă. Totuşi, "îi dăm jos în apropierea chioşcurilor de bilete, ca să-şi cumpere călătoria". Munca lor e cu atât mai vizibilă, cu cât punctele de cumpărat bilete de pe ruta lor au încasări mai mari. De ce să fii controlor A intrat în această meserie pentru că-i părea o muncă uşoară. De fapt, "e foarte greu să lucrezi cu omul". De ce? E dificil când vine timpul să-i legitimeze pe călători. Cei mai mulţi refuză sau devin agresivi. Din 1994, de când a devenit controlor, meseria a evoluat în bine, crede el. Cum era de aşteptat, mijloacele electronice de acum sunt de mare ajutor. Toţi controlorii sunt corecţi? "În mare parte da, pentru că mulţi dintre ei sunt iniţiaţi de mine", se laudă domnul Lupu. De ce e atât de corect, o fi salariul bun? "Poate ni se mai dă", râde el, cu speranţă. Ce să faci ca să scapi de amendă "Ţi-ajunge atâta!", i-a strigat, odată, un călător, aruncând pe jos 20 de lei. "Nu puteam să las banii acolo. I-am luat şi i-am declarat la sediu, cu fişă, dar niciodată nu m-am gândit să-i bag în buzunar. Nu fac aşa ceva", susţine, apăsat, domnul Lupu . Cu şpagă sau fără, unii călători scapă de amendă. Cum? "Dacă inspiră încredere", dezvăluie el secretul. "Mi s-a întâmplat să-i las neamendaţi pe unii călători şi ei să vină la sediu a doua zi şi să-mi arate că au card de călătorie valabil". Un alt truc ca să scapi ar fi să fii jurnalist. "Pe reporteri i-am iertat întotdeauna", recunoaşte domnul Lupu. "S-au legitimat repede şi au promis că-şi cumpără bilet".