Premierul Boris Johnson pregătește cea mai mare campanie de informare a populației de la Al Doilea Război Mondial, pentru a-i pregăti pe britanici de un Brexit fără acord.

Va fi vorba de un „marketing blitz”, adică o campanie publicitară foarte scurtă, intensă și concentrată. Potrivit The Telegraph, ea se va derula în următoarele trei luni prin afișare publică, radio și televiziune și va costa 100 de milioane de lire sterline.

În același timp, noul șef al diplomației britanice, Dominic Raab, a avertizat Uniunea Europeană că, dacă dorește evitarea unui Brexit fără acord, trebuie să-și schimbe poziția „încăpățânată”.

„Noi vrem un acord bun cu partenerii și prietenii noștri din UE, dar acest lucru trebuie să implice eliminarea nedemocraticului backstop”, a declarat Raab. După care a confirmat că „premierul a ordonat (…) accelerarea acestor pregătiri” de ieșire fără acord.

„Backstop-ul” (numit și „plasă de siguranță” sau „clauză de salvgardare) este o prevedere din acordul pe care fostul premier britanic l-a încheiat cu Uniunea Europeană și care prevede ca granița dintre Irlanda de Nord și Republica Irlanda să rămână deschisă. Granița irlandeză este în același timp și granița teritorială dintre Marea Britanie și UE. Menținerea ei deschisă (așa cum este acum) ar însemna ca, în ciuda unui Brexit formal, Regatul Unit să rămână prizonierul regulilor vamale europene. Deci într-o situație de vasalitate față de Bruxelles.

Încă din timpul campaniei sale pentru șefia Partidului Conservator și a scaunului de premier, Boris Johnson a avertizat că este hotărât să pună în aplicare Brexitul „cu orice preț”. Imediat după ce a depus jurământul în fața Reginei, Johnson a repetat că Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană, cu sau fără acord, pe 31 octombrie.

De la „Maica Theresa” la „Boris Godunov”

Atitudinea intransigentă a noului premier (care s-a înconjurat numai cu miniștri „brexiteers” – adepți ai Brexitului) reprezintă o schimbare dramatică de ton față de epoca Theresei May. Acesteia i s-a reproșat poziția prea docilă față de Bruxelles și faptul că a acceptat fără să crâcnească toate condițiile impuse UE.

Obediența sa a dus la un veritabil exod al simpatizanților Partidului Conservator, care s-a plasat pe un neverosimil loc V la alegerile europarlamentare din mai, cu numai 8,8% din voturi. Brexit Pary, formațiune condusă de Nigel Farage, care s-a pronunțat ferm pentru ieșirea cât mai rapidă din UE, a rupt o halcă importantă din voturile s-a plasat pe primul loc, cu 30,5%, deși era înființată doar de câteva săptămâni.

 

Acum, liderii europeni trebuie să facă față unui premier de o cu totul altă factură decât Theresa May: un Boris Johnson hotărât și adesea impulsiv. Un politician al cărui comportament seamănă frapant cu cel al lui Donald Trump, figură odioasă la Bruxelles, Berlin și Paris.

Tot spre deosebire de May, Johnson pare mult mai deschis pentru refacerea relației privilegiate cu Washingtonul. Trump i-a repetat lui Johnson oferta pe care i-o făcuse și predecesoarei sale, respectiv un acord comercial bilaterat „grozav” și „privilegiat”, care să compenseze eventualele pierderi pe care Londra le-ar înregistra în urma Brexitului.

Decizia guvernului Boris Johnson de a pune pe masă „cartea americană” reprezintă o lovitură grea pentru Uniune. „UE trebuie să știe că vorbim serios”, a declarat ieri Raab. Ajungerea la un acord este o „responsabilitate comună” a Marii Britanii și a UE; dar este „alegerea lor (a liderilor europeni – n.r.) dacă ieșim în conformitate cu condițiile Organizației Mondiale a Comerțului” pe 31 octombrie. Adică fără acord cu UE.

„O spunem răspicat că ar trebui să ajungem la un acord, dar UE trebuie să facă primul pas”, a precizat Raab. Fidel noului joc al Londrei, el a pomenit imediat de discuția pe care a avut-o cu Mike Pompeo, omologul său american. „I-am explicat cât de plăcut impresionați suntem de faptul că administrația americană, inclusiv președintele, vorbesc cu atâta căldură despre țara noastră”, a spus Raab.

 

„Nu schimbați acordul, nu vă dăm banii”

Avertismentul lui Boris Johnson că, în cazul unei ieșiri fără acord, nu va mai achita nota de plată către UE de 39 de miliarde de lire sterline, ci va folosi acești bani pentru a menține echilibrele economice interne, a provocat furie la Bruxelles. Comisarul pentru Buget Günther Oettinger a declarat pentru Taggespiegel: „Dacă aceste afirmații sunt serioase, atunci ratingul de credit al Marii Britanii va fi distrus.”

Oettinger a plusat, adăugând că refuzul Londrei de a plăti va afecta și viitoarea sa cooperare cu Uniunea Europeană. Însă tocmai aici ar putea interveni rolul decisiv al administrației Trump și al sistemului bancar american, cel mai puternic și influent din lume: să păstreze ridicat ratingul britanic printro relație transoceanică privilegiată.

În ceea ce privește o „izolare” a Regatului Unit de către UE, aceasta poate fi luată în serios doar de naivi. Cine își imaginează că ar fi cu adevărat posibilă o izolare a celei de-a cincea economii a lumii?

Te-ar putea interesa și: