Andrei Pleșu nu a înțeles bine și a întrebat la rîndul lui: ”Între îngeri și etern?”. ”Nu”, a răspuns spectatorul,” între îngeri și eter”, a precizat acesta siabisind pentru claritate. ”Aha”, zice Andrei Pleșu lămurit,”între îngeri și eter…era mult mai interesantă întrebarea despre îngeri și etern…” Mi-a venit în minte acest incident citind un fragment dintr-un dialog purtat de Borges cu Willis Barnstone. Barnstone: ”Cînd  Hart Crane a scris la mașină «această mare a aripă (wing) a eternității» și-a dat seama că a bătut din greșeală «această mare clipă (wink) a eternității» și pentru că suna mai bine a lăsat-o așa”. Borges: ”«Clipă» sună mai bine decît «aripă»? Nu, nu cred. Nu sînt de acord. Cum să poți prefera «clipă» în loc de «aripă»? Nu, nu poți continua așa.” Barnstone: ” În orice caz, Hart Crane a greșit fie bătînd la mașină, fie compunîndu-și poemul și întrebarea mea este dacă greșelile pe care le facem…” Borges: ”Eu prefer «aripă» în loc de «clipă»…” Barnstone: ”Greșeli personale, profesionale, literare. Unele ne aduc dezastrul, altele numai lucruri bune.” Borges: ”Viața mea este o enciclopedie de greșeli. Un adevărat muzeu.

Willis Barnstone a fost prieten cu Borges. S-au cunoscut în 1968 la un salon de poezie din New York. Borges era deja orb. De la acea întîlnire, Barnstone și-a legat viața de Borges, de care s-a apropiat ca un ucenic. A scris, mai tîrziu, o biografie a lui. Acolo a povestit o întîmplare petrecută la finalul anilor 70, pe cînd în Argentina se desfășura ceea ce se chema ”la guerra sucia”, în fapt o represiune militară extrem de dură a dictaturii împotriva militanților socialiști. Bombele explodau destul de des în Buenos Aires la acea vreme și, într-o dimineață, o asemenea explozie l-a trezit pe Borges din somn. Barnstone a sosit acasă la Borges ca să-l ia să plece împreună undeva. L-a găsit pe Borges surescitat. Borges i-a spus că avusese un vis formidabil, ”nu obișnuitul coșmar cu care mă trezesc”. Era la Londra și căuta o locuință. A găsit o cameră destul de deteriorată și sărăcăcioasă, dar convenabilă, deasupra unei farmacii. Proprietarul, ”un individ imens și urît” i-a spus lui Borges că îl aștepta. Borges a fost surprins și i-a răspuns provocator ”Nu poți avea ceea ce e al meu”. Proprietarul a zîmbit și a spus ”Nu ca să te fur sînt aici, ci ca să te fac cel mai fericit om din lume. Am la mine «Memoriile» lui Shakespeare” și i-a întins un manuscris. Borges a deschis prima pagină, a recunoscut scrisul lui Shakespeare, a citit fragmente dintr-o piesă necunoscută și a fost fermecat. A pus imediat mîna pe telefon și a sunat la Buneos Aires cerînd lichidarea urgentă a întregului cont bancar pentru a cumpăra manuscrisul, dar atunci a explodat bomba în apropierea locuinței sale și Borges s-a trezit. I-a spus lui Barnstone: ”Nu mai țin minte absolut nimic din ceea ce am citit în acel manuscris. M-am trezit doar cu această poveste.”

 Willis Barnstone a scos în America, în 1982, un volum intitulat ”Borges at eighty: conversations”. A apărut și la noi, în 1990, al editura Dacia, intitulat ”Borges despre Borges”.