Cel mai important aspect a fost legat de lupta psihică. Primul pas făcut de artistă a fost să nu lase presa să afle teribila veste.

Conform sursei citate, asta ar fi consumat-o şi nu avea nevoie să fie distrasă de la teribilul război pe care urma să-l poarte pentru viaţa ei.

Deşi s-a gândit la moarte, Eugenia Șerban a povestit pentru revista VIVA! că a ales să trăiască.

„Știu că sună dur, dar….. Te-ai gândit la faptul că nu vei mai fi? Sau ți-ai retezat din start această idee din minte?

Da, a fost un moment chiar la început, când am aflat că am cancer.Este inevitabil. Toți asociem cancerul cu moartea.

Mi-era teamă de suferință, îmi era teamă că voi lăsa copilul și fără mamă. Îmi dădeam seama că mai am atât de multe lucruri de făcut și că poate n-am să mai apuc.

Mi-a trecut prin cap, este adevărat, dar după primul șoc am încercat să-mi alung din minte această posibilitate. Și am ales să trăiesc.

Contează foarte mult ce îți alegi în această boală. Care dintre drumuri. Să vrei să fii bine după sau să te lupți doar cu moartea. Eu am ales să lupt cu viața. Și pentru viață.

Ai ținut totul secret. De ce ai ales să faci asta? Așa ți-ai stabilit de la bun început, să nu spui nimic până la un anumit moment?

Da, eu am hotărât așa. Am vrut să depășesc liniștită această perioadă.

Nu am vrut să fiu atacată de presă, nu am vrut să fiu omorâtă de titlurile pe care le-ar fi dat televiziunile, nu am vrut să trezesc compasiunea nimănui.

Toate acestea mi-ar fi creat mult rău psihic. Aveam nevoie de toată energia să înving cancerul. Acum, pentru că l-am învins, pot să vorbesc despre asta.

Nu vreau să dau sfaturi nimănui, dar cred că am multe de spus despre voința de a lupta cu cancerul cot la cot, ca să poți să ieși învingător. Și cred că am avut această putere și acum am dreptul să vorbesc despre asta.

Am ales să vorbesc în momentul în care am fost sigură că pot să vorbesc cu seninătate, fără să mă mai afecteze emoțional, fără să mi se ivească lacrimile în colțururile ochilor când aud cuvântul cancer.”