Boierii tineri dansează cu foc cucoanele la balul vornicului Filipescu sub ochii lui Vodă Ipsilante

Pe un braț al Dâmboviței, în fața ostrovului Sfântul Elefterie, se aflau casele marelui vornic Filipescu.

Vornicul a dat în preajma anului 1780 un mare prânz, urmat de un bal strălucitor și, lucru rar pe atunci, de un foc de artificii.

Ce a fost un bal pe vremea aceea, de care se minunau bucureștenii, ne spune Ioan Ghica, în scrisorile sale către Vasile Alecsandri, unde povestește balul de la Curtea Domnească din 1827.

În sala în care a dat vornicul Filipescu balul, Vodă Ipsilante, îmbrăcat cu giubea albă, hanger de briliante la brâu, ședea pe sofa, rezemat de perne, cu gugiumanul de samur, cu funda albă.

Megaproiectul lui Ceaușescu, readus la viață. Lucrările au fost începute în 1987

Calendar ortodox, 15 decembrie. Sfântul Elefterie, cel care a adus pe calea credinței mulți păgâni

Mai încolo, pe alte sofale, ședeau doamna Ecaterina și câteva cucuoane mari ale boierilor.

Dincolo, în altă sală, câteva tacâmuri de lăutari cântau arii de joc și de lume.

Când danțul începea, boierii cei tineri alergau de luau fetele și cucoanele la joc. Fiecare fată avea pe alesul ei.

Cucoanele cele tinere se purtau legate la cap cu turban de tulapan – spune Ioan Ghica, zăbranic sau marabu meșteșugit adus cu coadele cu panglici și urmuz împănat cu stele și fulii de diamant, rochie de mătăsărie, marțelin sau poplin, fără cute, mâneci cu bufanturi, ciupag scurt.

Fetele, cu capul gol, cu panglici și cu flori, rochie garnisită pe poale cu fionguri de panglici și de stofă.

Cucuoanele mai în vârstă aveau fes alb, legate cu testemel cu bibiluri, paftale de aur cu pietre scumpe și cu șal pe spate.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric