Ca marea cultura nu se mai scrie astazi la Iasi, ca acum un secol si jumatate, pare de domeniul evidentei.
La intrebarea de ce, multi se inghesuie sa dea raspunsuri. Unele sunt legate de contextul istoric, altele de tribulatiile creatiei. Dincolo de aceasta disputa, insa, avem niste fapte concrete. Care arata ca starea administrativa a culturii iesene s-a degradat constant dupa 1990.
Principala cauza a ruinarii establishmentului cultural, abia iesit de sub apasarea cenzurii si intrat intr-o zodie a libertatii, a fost monopolizarea functiilor de conducere de catre clientela politica. Personaje precum Ioan Holban, Val Condurache sau Lucian Vasiliu au ajuns in fruntea unor institutii nu datorita competentei manageriale, ci devotamentului fata de partid. Un partid numit, pentru tustrei, FSN-PDSR-PSD.
E suficient sa ne amintim ca, dupa ce a pus pe chituci, la propriu, Teatrul National din Iasi, lui Ioan Holban i s-a incredintat sefia Teatrului „Luceafarul“. De parca esecul anterior nici n-ar fi contat pentru cei care l-au promovat. O prestatie asemanatoare a avut si raposatul Val Condurache ca director la Palatul Culturii. Din aceasta pozitie, dumnealui s-a aratat mai preocupat de achizitionarea de laptopuri si limuzine de lux decat de pericolul sapaturilor facute alaturi in cadrul proiectului „Palas“. Dar cum sa se fi ridicat impotriva proiectului sustinut de partidul care l-a uns in scaun?
Nici Lucian Vasiliu nu s-a dovedit mai breaz la carma Muzeului Literaturii Romane din Iasi. Restaurarea Casei Pogor cu care se va fi laudand a fost umbrita de atmosfera tensionata pe care a intretinut-o in randul generatiilor de scriitori. Reprezentant mediocru al optzecismului, dumnealui nu a ezitat sa-si foloseasca prerogativele pentru a-i umili pe mai tinerii colegi de breasla, unii cu mai mult mai talentati.
Acelasi Lucian Vasiliu nu s-a sfiit, in schimb, sa aduca in prim-planul vietii literare diversi politicieni cu pretentii de condeieri, incercand astfel sa se puna bine cu puternicii zilei. De notorietate este cazul fostului primar Constantin Simirad, primit cu bratele deschise in Uniunea Scriitorilor, la indemnul susnumitului poet-director.
Toate ispravile celor pusi sa conduca aceste institutii, in ultimii 18 ani, lasa in urma o cultura ieseana in ruine. Si ne demonstreaza inca o data, daca mai era nevoie, falimentul managementului pe baza de carnet de partid. Caci culoarea politica, oricare ar fi ea, nu poate tine loc de valoare.
Bogdan Baghiu este doctor in filosofie al Universitatii „Al. I. Cuza“
Recomandările noastre
