ANALIZĂ EVZ. Forţele politice de la Chişinău joacă viitorul micuţei republici cu arme tocite: filmuleţe şi răpiri controversate, "România prietenă" sau "România distrugătoare". Până mâine-seară, criza nu prea există.

Mai încruntat decât de obicei, liderul comunist Vladimir Voronin ieşea acum câteva săptămâni în faţa presei cu o acuzaţie cât toate zilele: puterea reprezentată de Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) şi-a trădat cetăţenii în favoarea României.

În iulie, inundaţiile făcuseră prăpăd la Nemţeni, lângă Prut: doi oameni au murit, iar 170 de case au fost distruse. Era chiar în perioada în care Dunărea creştea ameninţător în dreptul Galaţiului şi se vorbea de varianta inundării controlate a unor zone agricole, pentru salvarea oraşului. În plină campanie electorală, un filmuleţ al agenţiei de presă "Omega" - deţinută de Aleksandr Petkov, candidat la deputăţie din partea Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) - a legat cele două evenimente şi a încercat să demonstreze că digul care apăra Nemţeniul moldovenesc a fost aruncat în aer pentru a dezumfla Prutul şi a salva astfel Galaţiul românesc. Totul, în virtutea bunelor relaţii dintre AIE şi România.

"A fost o inundaţie organizată. PCRM consideră întreaga Alianţă ca fiind complice a celor întâmplate. Lipsa unei investigaţii a organelor de resort va însemna de fapt tăinuirea criminalilor", decreta Voronin în conferinţa de presă de după publicarea filmuleţului. "Dovezile" complotului

"Investigaţia jurnalistică" pe care se baza fostul preşedinte comunist consta de fapt într-o colecţie de răspunsuri ale sătenilor la o singură întrebare a reporterului: "S-a auzit ceva?". Parascovia Drugă din Nemţeni e unul dintre martorii invocaţi în imagini. Bătrâna stă pe bancă, în faţa porţii. Îşi strânge pumnii când imită sunetul bubuiturii, se uită apoi în stânga şi-n dreapta, suspicioasă. "O detunătură înăbuşită. Ana vine fuga la noi: «Aţi auzit că s-a rupt?». «Nu poate să se rupă aşa!». Asta nu s-a rupt de la apă, băieţi! Eu îs femeie bătrână de 76 de ani şi am văzut vărsături pe Prut multe: asta n-a fost de la apă!", decretează femeia. Mai degrabă explodase ceva, ca o "boambă".

Teoria conspiraţiei a fost desfăcută rapid de reporterii ziarului "Timpul". Aceştia au mers în satul cu pricina, au vorbit cu "eroii" materialului, şi toţi - cu excepţia doamnei Parascovia Drugă - au zis că le-au fost sucite vorbele. Autorităţile au explicat că nu poate fi vorba decât de o aberaţie, atâta vreme cât Galaţiul se află cu 18 kilometri mai sus de gura de vărsare a Prutului în Dunăre. Oraşul românesc nu putea fi salvat nici printr-o astfel de "bunăvoinţă".

Liderii comunişti n-au fost preocupaţi însă de asemenea detalii. De altfel, e puţin probabil să-şi fi propus să convingă vreun votant al Alianţei, ci mai degrabă să-i ţină captivi pe cei dispuşi încă să pună ştampila pe seceră şi ciocan. E un laţ pe care l-au aruncat şi anul trecut înspre populaţie: "Să ne apărăm Patria!", strigau ei, de pe afişe şi de pe fluturaşi roşii. Şi atunci, România era duşmanul.

Atitudinea binevoitoare din ultima vreme a Bucureştiului a înfierbântat şi mai mult taberele: de o parte sunt basarabenii bucuroşi că obţin mai uşor un paşaport european, iar de cealaltă se plasează cei care văd în "îmbrăţişarea" Bucureştiului o ameninţare la adresa suveranităţii Republicii Moldova. Aceştia din urmă au fost mereu motorul electoral al PCRM, care trebuie uns cu noi dovezi ale "complotului".

Procedee vechi

Mai toată campania electorală de acum pare o reluare. Filmuleţe cu scenarii apocaliptice s-au difuzat şi înaintea legislativelor de anul trecut, numai subiectul a fost diferit: erau scoase atunci în faţa poporului "adevărurile" despre revolta din 7 aprilie.

Tot în reluare se dau şi poveştile cu răpiri. În 2002, dispariţia deputatului Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) Vlad Cubreacov declanşa o adevărată isterie. Pentru că acesta îşi crease imaginea unui susţinător al Mitropoliei Basarabiei, s-a speculat intens că deputatul ar fi ajuns în mâinile forţelor speciale ruse sau ale Tiraspolului. Ca prin minune, la câteva săptămâni distanţă, Cubreacov s-a prezentat singur la un post al poliţiei moldoveneşti din apropierea Transnistriei. A candidat apoi, fără succes, pentru funcţia de primar al Chişinăului. De atunci, varianta înscenării a devenit tot mai plauzibilă.

Această amintire i-a răscolit pe basarabeni în această săptămână, când fostul lider al Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), Artur Reşetnicov, aspirant la un mandat de deputat din partea comuniştilor, a dispărut şi a reapărut ca prin minune.

"Eu nu vreau să vă povestesc tot prin ce am trecut. Nu doresc nimănui. Se uită şi copiii la televizor... M-au pus de şapte ori în genunchi, înscenând împuşcarea în cap şi cerând informaţii compromiţătoare despre Vladimir Voronin. Eu nu le-am spus nimic. Şi cu asta mă mândresc!", a spus fostul şef SIS cu tremur în glas, de pe patul de spital. Informaţiile pe care le prezintă Reşetnicov sunt deocamdată contradictorii, au spus iniţial reprezentanţii Ministerului Afacerilor Interne. Au revenit apoi cu o teorie halucinantă: a fost o înscenare a Partidului Comuniştilor, dar despre care Reşetnicov n-a avut habar.

Ameninţări din interiorul alianţei

Într-o astfel de campanie electorală, criza economică nu poate fi decât o chestiune plictisitoare, absolut secundară. Cifrele par - cel puţin deocamdată - de partea Alianţei de la putere: autorităţile se aşteaptă în acest an la o creştere economică de 2,8%, după scăderea de 6,5% din 2009. "Republica Moldova era la un pas de faliment (la instalarea actualului guvern, în septembrie 2009 - n.r.). Aş fi vrut să fiţi împreună cu mine în primele zile în care am preluat guvernarea, să vedeţi cât de complicată era situaţia pe care o aveam de administrat. Prioritatea mea şi a colegilor mei a fost să stabilizăm economic ţara. Am reuşit acest lucru. Mai mult, am reuşit chiar să avem creştere economică în acest an. Acum suntem în plin proces de relansare economică, ceea ce ne permite să fim foarte optimişti în ceea ce priveşte viitorul Republicii Moldova", spunea acum două zile premierul Vlad Filat, într-un interviu acordat EVZ.

În condiţiile în care evoluţia economiei mondiale a devenit aproape impredictibilă, creşterea economică înregistrată acum la Chişinău ar putea să nu însemne însă mare lucru.

Principalul risc pentru guvernarea de azi vine din interior, de la ambiţiile care dospesc acolo. Cele patru partide care compun Alianţa pentru Integrare Europeană - Partidul Liberal (PL) al actualului preşedinte interimar Mihai Ghimpu, Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) condus de premierul Vlad Filat, Partidul Democrat (PDM) reprezentat de ambiţiosul Marian Lupu şi Alianţa "Moldova Noastră" a lui Serafim Urechean au decis - ca şi la precedentele scrutine - să meargă separat în alegeri. N-au lipsit atacurile dure între actualii aliaţi. Cel mai recent a fost declanşat de preşedintele Ghimpu, pe tema tratatului privind regimul de frontieră, semnat pe 8 noiembrie între premierul moldovean Vlad Filat şi ministrul de externe român Teodor Baconschi. "Tratatul (...) este neconstituţional. Primul ministru a făcut abuz de funcţie, iar de aici şi rezultatul că tratatul este ilegal şi neconstituţional", a spus Ghimpu. În graba desfăşurării evenimentelor, se pare că Filat a uitat să-l informeze pe preşedinte de iminenţa încheierii acordului.

Cum sondajele nu se arată suficient de generoase cu ei, comuniştii aşteaptă acum o fisură în alianţă. Ca şi anul trecut, se pomeneşte din nou despre posibilitatea revenirii lui Marian Lupu alături de PCRM. Pe lângă procentele necesare pentru formarea guvernului şi impunerea preşedintelui, comuniştii ar dispune astfel şi de un lider credibil după retragerea lui Vladimir Voronin.

În momentul de faţă, PLDM pare cel mai bine poziţionat la capitolul "lideri": potrivit unui sondaj realizat de IMAS Chişinău la jumătatea acestei luni, 18,2% dintre alegători merg pe mâna lui Vlad Filat. Liderul PLDM îl depăşeşte astfel în premieră pe Vladimir Voronin, cu doar 16,7%. Când vine vorba de partide, acelaşi sondaj arată o diferenţă mică între comunişti (25,6%) şi liberal-democraţi (21,4%). Partidul condus de Marian Lupu ar obţine 9,9% din voturi, iar Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu - doar 8,6%. O astfel de previziune dezavantajoasă l-a enervat probabil pe Ghimpu: preşedintele interimar a spus că el consideră sondajele simple făcături menite să deruteze electoratul. Prin urmare, acestea ar trebui interzise pe durata viitoarelor campanii.

Încâlceli constituţionale

Dacă depăşeşte orgoliile şi rămâne în picioare după alegerile parlamentare de mâine, actuala alianţă pro-europeană are şanse reale să obţină mandatele necesare pentru depăşirea actualul blocaj politic. După alegerile din iulie 2009, AIE obţinuse doar 53 de mandate din totalul de 101. Au fost suficiente pentru a instala guvernul Filat (Constituţia cere în acest caz o majoritate simplă de 52 de voturi), dar nu şi pentru validarea preşedintelui (sunt necesare pentru asta trei cincimi din totalul parlamentarilor, adică 61 de voturi). Întrucât încercările de negociere individuală cu parlamentarii comunişti au eşuat, candidatura lui Marian Lupu la preşedinţie a fost respinsă în două rânduri. La începutul lunii septembrie, a eşuat şi tentativa de modificare a Constituţiei pentru revenirea la vechea orânduială constituţională, cu preşedinte ales direct de către electorat. Prezenţa la referendum a fost de sub 30%.

Aşa cum arată el azi, sistemul politic din Republica Moldova pare predestinat blocajelor. În lucrarea "Moldova. La răscruce" (publicată în octombrie 2009 de Fundaţia Soros România), Cristian Ghinea şi Sergiu Panainte fac referire la câteva dintre paradoxurile actualei Constituţii: ca în majoritatea republicilor parlamentare, preşedintele are în general atribuţii protocolar-simbolice, dar poate dizolva uşor Parlamentul; totodată, preşedintele legislativului poate face numiri în funcţii cheie, la concurenţă aproape cu premierul. Puterea preşedintelui republicii ţine mai mult de cutumă decât de litera Constituţiei. Cazul Republicii Moldova, abia ieşită din "epoca Voronin", arată că nu doar republicile prezidenţiale pot cădea în autoritarism.

"M-au pus de şapte ori în genunchi, înscenând împuşcarea în cap şi cerând informaţii compromiţătoare despre Vladimir Voronin. Eu nu le-am spus nimic. Şi cu asta mă mândresc!", Artur Reşetnicov, candidat PCRM pentru parlament

FIUL NELEGITIM AL URSS-ULUI

Partidul Comuniştilor, creat şi ţinut în viaţă de nostalgii

PCRM e o construcţie capitalistă care vinde fantoma comunismului. Au spus-o analişti de peste Prut, au admis-o până şi câţiva dintre politicienii acestei formaţiuni. Spre deosebire de românii care au supravieţuit sub Ceauşescu, mulţi basarabeni îşi amintesc cu nostalgie de anii '80, de stabilitatea şi bunăstarea acelor ani. Anii ‘90 nu le-au adus oamenilor de rând decât o raportare confuză la Rusia, la România şi la Occident şi sărăcie cruntă.

În acest context, PCRM le-a readus în faţa ochilor secera şi ciocanul şi a început să urce. Vladimir Voronin şi partidul său au ajuns la putere după alegerile din februarie 2001 cu un număr zdrobitor de mandate (71 de deputaţi) şi a beneficiat de un context favorabil.

"Au avut norocul istoric de a preluat puterea atunci când marile reforme economice fuseseră deja demarate, efectele negative fuseseră resimţite şi o nouă economie deja creată. Creşterea economică care s-a instalat de la începutul anilor 2000 în tot spaţiul fost comunist (atât România, cât şi Rusia, cei mai mari parteneri comerciali ai Moldovei şi-au reluat creşterea economică în aceeaşi perioadă) a adus de atunci beneficii electorale PCRM, care s-a prezentat ca partidul care a scos ţara din criză şi a instaurat ordinea", se arată în lucrarea "Moldova. La răscruce".

A beneficiat de sprijinul constant al populaţiei rurale - tot mai îmbătrânite după valurile de plecări la muncă în străinătate - şi al minorităţilor rusofone, "stinghere" în noua construcţie statală.

Comuniştii s-au menţinut la putere după legislativele din 2005; ce-i drept, cu un discurs mult schimbat. Prins în vâltoarea "revoluţiilor portocalii", Voronin a început să promită integrarea europeană, fără a face însă paşi concreţi. PCRM a obţinut 56 de mandate şi a avut nevoie de o alianţă - şocantă pentru mulţi - cu Partidul Popular Creştin Democrat al lui Iurie Roşca pentru a-l propulsa pe Voronin către un nou mandat. Opoziţia din Republica Moldova părea definitiv spulberată.

Speranţa electoratului pro-european a fost reaprinsă de alegerea lui Dorin Chirtoacă - un tânăr politician liberal şcolit în România - ca primar al Chişinăului. Se întâmpla pe 17 iunie 2007.

Alegerile din 5 aprilie 2009, urmate de acuzaţii de fraudă, de violenţe şi încercări de muşamalizare au însemnat începutul declinului pentru PCRM. Partidul - până atunci atotputernic - a obţinut 60 de mandate în noul Parlament şi a fost astfel la un vot distanţă de validarea Zinaidei Greceanîi în funcţia supremă. Presiunile pe deputaţii opoziţiei au fost imense: Vlad Filat spunea pentru EVZ că oamenii lui Voronin au încercat să cumpere "votul de aur" cu două milioane de euro. Deşi culoarea guvernului s-a schimbat după alegerile din iulie 2009, blocajul politic s-a menţinut.

DIRECŢIE

Integrarea europeană e încă foarte departe

După cum arată sondajele, majoritatea covârşitoare a cetăţenilor Republicii Moldova are azi aspiraţii europene, iar aderarea are suport unanim - la nivel declarativ - din partea forţelor politice. Denumirea alianţei aflate acum la putere speculează pe o asemenea apropiere. Mai mult, guvernul de la Chişinău are un minister al afacerilor externe şi integrării europene.

Dinspre Bucureşti vine o ploaie de declaraţii de susţinere. Unele se vor emoţionante şi vorbesc despre "regăsirea fraţilor" sub steagul Uniunii. La nivel concret însă, România pare să încerce mai degrabă o integrare "om cu om", prin facilitarea redobândirii cetăţeniei pentru basarabeni.

Nu există la momentul de faţă vreo dată clară pentru aderarea Republicii Moldova. Un pas ar fi semnarea Acordului de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Luna trecută, a fost depăşită faza celei de-a patra runde de negocieri în vederea încheierii acestui document. Deocamdată, în calea Chişinăului se află reticenţa marilor puteri europene, care nu doresc să "ofenseze" Federaţia Rusă sub nicio formă, lentoarea cu care sunt aplicate reformele instituţionale la Chişinău, blocajul survenit în negocierile pentru Transnistria, precum şi criza traversată de Uniune. E important de aflat - şi alegerile de mâine o vor arăta - dacă visul european cântăreşte mai mult decât nostalgia.

"Miza acestor alegeri este Estul sau Vestul, trecutul sau viitorul. (...) Noi trebuie să-i convingem pe cetăţenii noştri că Republica Moldova trebuie să-şi reia locul în familia europeană.", Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova