David Ellis a făcut o plimbare în jurul unui zgârie-nori construit pe jumătate, ridicându-se deasupra Birmingham-ului, o metropolă britanică presărată de luminiţele roşii ale macaralelor de pe şantiere.
În timp ce privea o echipă de muncitori instalând panouri de sticlă, i-au venit brusc în minte - în mod critic, toate implicaţiile ieşirii din Uniunea Europeană şi din fluxul liber de bunuri, servicii şi persoane. "Tocmai l-a adus acasă", şi-a amintit despre subcontractant mai târziu Ellis, directorul regional al BAM Construct UK, responsabil de proiect.
"Este o companie italiană cu forţă de muncă majoritar românească, condusă de un manager de locaţie portughez - şi ei desfăşoară o muncă perfect profesională". Preocuparea pentru furnizarea unei astfel de forţe de muncă ţinteşte în inima celei mai recente enigme privind Brexit a premierului Boris Johnson: cum să livreze proiecte de infrastructură mari în regiunile care au cea mai mare nevoie de ele, dar unde oamenii au votat efectiv pentru închiderea uşilor pentru mulţi dintre lucrători care realizează aceste proiecte.
Ministrul de Interne, Priti Patel, califică noua politică de imigraţie post-Brexit a Regatului, care a fost anunţată marţi, ca pe un sistem "ferm şi corect". Utilizează un scor pentru a se asigura că majoritatea oamenilor care vin în ţară sunt lucrători cu înaltă calificare. Acest lucru va reduce, de asemenea, dependenţa industriilor precum construcţiile de ceea ce guvernul numeşte "forţa de muncă ieftină".
Problema pentru cineva ca Ellis, cu o forţă de muncă europeană multiculturală, este că 70% dintre lucrătorii UE aflaţi în prezent în Regatul Unit nu ar face faţă regulilor, care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2021. "Angajatorii vor fi nevoiţi să se adapteze", a spus Home Office.
După ani de scleroză politică, un Parlament blocat şi mai multe hotărâri judecătoreşti, Johnson a câştigat un mandat reînnoit din partea alegătorilor, în decembrie, pentru a transforma Brexit în realitate. El a respectat în mod corespunzător termenul de 31 ianuarie, cu un acord de tranziţie până anul viitor, în timp ce încearcă să încheie un acord comercial.
Acum, este îndeplinirea obiectivului său este a readuce Marea Britanie în avangarda puterii economice, care se confruntă cu un set cu totul nou de provocări potenţial ireconciliabile. În Birmingham, al doilea oraş ca mărime din Regat, Ellis vorbea a doua zi după ce Johnson a parafat unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură din Europa din această lună, aşa-numita legătură feroviară HS2 de mare viteză, care se conectează cu Londra şi, mai târziu, cu Manchester.
Johnson a lăudat traseul ca pe o modalitate de conectare a comunităţilor "rămase în urmă" din nord şi zonele de mijloc cu centrul bogăţiei din sud. A fost controversat, chiar şi membrii conservatorilor au pus sub semnul întrebării costurile care ar putea ajunge la peste 100 de miliarde de lire sterline (129 miliarde de dolari).
Bugetul guvernului, programat pentru 11 martie, este de aşteptat să anunţe cheltuieli suplimentare pentru a răsplăti fostele centre industriale unde Johnson i-a convins pe alegători să sprijine partidul lui, unii pentru prima dată de la cel de-al doilea Război Mondial.
Dar regenerarea regiunilor întregi necesită forţă de muncă şi o mare parte a celei din Marea Britanie provine din blocul pe care tocmai l-a părăsit. Ba mai mult, proiecte uriaşe, precum legăturile feroviare de mai multe miliarde, ar putea drena resursele de forţă de muncă de la proiecte mai mici din zonele din jurul marilor oraşe, care au îmbrăţişat Brexit ca pe un strigăt de ajutor.
"HS2 este un beneficiu masiv", a declarat John Carlin, directorul general al companiei Wates Construction Ltd. El a spus că are încredere în guvern pentru ca sistemul de imigraţie să fie corect, deşi "există, fără îndoială, această îngrijorare că va fi o presiune asupra cifrelor", a spus el. "Nu avem forţa de muncă internă pentru a face faţă întregii creşteri din industrie".
Unul din 10 lucrători în construcţii s-a născut în afara Regatului Unit. La Londra, UE asigură aproximativ unu din trei lucrători, iar industria şi-a exprimat de mult timp temerile că nu recrutează suficientă forţă de muncă tânără britanică pentru a umple golul lăsat de lipsa de oameni noi provenind din Europa.
Având în vedere că acordul de tranziţie dintre Regat şi UE va expira la sfârşitul acestui an, ceasul ticăie, a declarat Rico Wojtulewicz, şeful politicii de locuinţe şi planificare pentru Federaţia Naţională a Constructorilor. Wojtulewicz, originar din Birmingham, de origine poloneză, a spus că este nevoie de cel puţin doi ani pentru a instrui un constructor calificat, care are nevoie de încă doi ani de experienţă pe şantier.
"Deci, cum să faci asta în 11 luni habar nu am". Unele companii apelează la metode de recrutare mai neobişnuite pentru a debloca potenţialul. Akhtar Khan, în vârstă de 40 de ani, este un susţinător al Brexit, deşi a făcut închisoare pentru o condamnare legată de droguri, în anii de agitaţie politică care au urmat referendumului din 2016. El este acum printre cei 9.000 de oameni care lucrează la HS2.
În timp ce era deţinut, Khan s-a pregătit la RMF Construction Ltd., cu sediul în Birmingham. Khan a declarat că intrarea sa la locul de muncă, la câteva zile după eliberarea din închisoare, luna trecută, se datorează în parte Brexit-ului, care forţează industria construcţiilor să caute lucrători în altă parte decât Europa.
„Am înţeles că oamenii vor primi forţă de muncă din afară, dar, în mod evident, odată ce Brexit s-a întâmplat, le-a oferit această oportunitate - şi vom beneficia şi noi de ea", a spus el. Andrew Lee, 30 de ani, intenţionează i să se alăture lui Khan. Se pregăteşte la RMF pentru a lucra ca şi constructor odată ce va fi eliberat din închisoare.
"Probabil că voi lucra la HS2 în cea mai mare parte a vieţii mele", a spus el prin telefon. Centrul oraşului Birmingham este deja plin de promoţii pentru locuri de muncă şi oportunităţi pe care le va aduce noua legătură feroviară, deşi s-ar putea ca trenurile să nu funcţioneze până în următorul deceniu.
Tranziţia de la muncitorii europeni s-ar putea dovedi o provocare mai mare în anumite părţi ale ţării, unde mai puţini oameni caută un loc de muncă, a declarat Adam Marshall, directorul general al Camerelor de Comerţ britanice. În aceste regiuni, "companiile spun 'voi angaja pe oricine ar fi gata să lucreze şi îi voi instrui, dar pur şi simplu nu pot să aduc oameni", a spus Marshall.
Aceste firme au nevoie de "competenţe la toate nivelurile”, precum şi de ceea ce guvernul numeşte "cei mai străluciţi şi mai buni", a spus el. Pe măsură ce lucrările la HS2 avansează spre nord, următoarea oprire importantă după Birmingham va fi Manchester, care deja vede o frenezie a activităţii de construcţie în alte zone. Neil Conlon, manager de dezvoltare la compania Conlon Construction Ltd, care construieşte şcoli şi restaurează siturile de patrimoniu din oraş, a considerat că în acest moment există cel puţin 40 de macarale ridicate.
Oraşul care a definit Revoluţia industrială în perioada de apogeu a Marii Britanii s-a amplificat ca mărime în ultimele decenii, deşi a fost clasat printre cele mai defavorizate autorităţi locale din Marea Britanie în 2015, cu unul din trei copii trăind în sărăcie. Acestea sunt zonele de care Johnson a promis că îşi va aminti, după ce au fost lăsate în urmă.
Recondiţionând o şcoală primară din Manchester, doi muncitori sunt bucuroşi de noua eră a Marii Britanii. Inginerul bulgar Stoian Ivanov, în vârstă de 35 de ani, a declarat că nu există nicio îndoială şi că nu ar merge nicăieri în altă parte în Europa pentru a trăi, chiar dacă Brexit afectează economia.
"Practic mă simt mai bine aici", a spus el prin telefon. Victor Chiranu, în vârstă de 37 de ani, colegul său din România, a declarat că are deja permisiunea de a trăi pe termen nedeterminat în Regat. "Pot să rămân pentru totdeauna", a spus el. "Şi sunt foarte mulţumit de asta".
Autor: Olivia Konotey-Ahulu, Bloomberg
Traducerea: Cristina Zaharia - RADOR