La alegerea sa ca președinte al României, creatorul Sistemului și al statului paralel, Matelotul, în mod parcă premonitoriu pentru ce avea să ni se întâmple se întreba retoric „ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști?”
Iar blestemul pare că ne-a și ajuns. Cu vârf și îndesat: cu interceptări masive, cu protocoale secrete, cu echipe mixte între procurori și ofițeri de informații, cu plicuri galbene și șantajări ale judecătorilor și multe, multe alte „realizări” la care nici Ceaușescu nu ar fi îndrăznit să spere vreodată. Însă, toate acestea nu ar fi fost posibile fără eforturile și implicarea unui fost prokuror comunist care, cu un grobianism depășit poate doar de cel al creatorului său, peste noapte, „ca hoții”, fără nicio dezbatere parlamentară, a schimbat toate legile justiției.
Cu legile găsite de ea când a fost instalată la butoane, legi echilibrate și rezonabile, România încheiase capitolul pe justiție în perioada de preaderare la Uniunea Europeană. Adică România era chiar Stat de drept, așa ne spuneau atunci cei din UE. Și, pentru că nu i-a fost de ajuns, a schimbat și procurorii șefi din toate parchetele. La schimb, mentorul său a modificat, e drept nu așa de rapid, șefia instanței supreme, iar pentru că nu se simțea confortabil cu mentalitatea judecătorilor încă rămași fideli principiilor dreptului, a infuzat Sistemul cu procurori pervertiți în judecători peste noapte, direct în fruntea sistemului judiciar, la Înalta Curte de Casație și Justiție.
După mai bine de un deceniu, când în sfârșit speram că ororile acelui regim vor dispărea, după ce ne-a stat inima în loc ascultând îngroziți despre cum drepturile omului sunt un lux teoretic ori despre cum prin ordonanță s-au oficializat noi protocoale secrete, părea că a apărut și pentru poporul român o speranță. Dar, vorba poetului nepereche, azi o vedem dar nu e. Așa și este, noi îl vedeam speranță, dar nu e!
Blestemul creatorului Statului paralel a atins și întinat, se pare că pentru eternitate, pe Themis, zeița justiției. Golănia urletelor din piață i-a dezlegat privirea, pietrele aruncate în capul jandarmilor i-au frânt sabia dreptății și hoțul de pistoale i-a subtilizat balanța, punându-i-se în locul acestora discursuri și motivări meșteșugite, Comisii de la Veneția și komisari europeni.
Probabil că v-ați dat seama cine este continuatorul prokurorului comunist Macovei. Tot un fost prokuror comunist, care parcă dorind a închide un arc peste timp, ne vrea aduși la momentele odioasei predecesoare a sa. Purtându-se asemenea celui pogorât cu hârzobul, spre a lumina proasta națiune ce abia îl aștepta, acest nou Dorel al justiției, face totul parcă spre a confirma bancurile deja intrate în folclorul urban. Da, el este: Tu-Dorel! Nu, nu este o glumă: și Tudorel Toader a fost procuror în perioada comunistă.
Ce ne spune acum Tu-Dorel? Că vrea să anuleze complet modificările la legile justiției, prin preluarea modificărilor propuse de Comisia de la Veneția. Adică pe principiul „să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic”, am modificat legile justiției, dar de fapt nu vom schimba nimic … căci va da Tu-Dorel o ordonanță de urgență, spre liniștea Sistemului, care va anula efectele tuturor modificărilor votate în Parlament. Tu-Dorel știe mai bine cum e cu statul de drept decât „niște inculpați de rang înalt”, vorba etern protejatului său Lazăr… pe care îl evaluează de ceva vreme fără rezultat. De la un prokuror comunist la altul, istoria e ciclică iar blestemele eterne.
Recomandările noastre
