Celebrul monument din Tara Hategului este construit din piatra slefuita de romani in urma cu 2.000 de ani.

Daca treci prin Tara Hategului, n-ai vazut nimic daca n-ai fost la biserica din Densus.

Monumentul nu e chiar „la drumul mare”. Ca sa ajungi acolo, mergi cu masina dinspre Hateg spre Sarmizegetusa. In centrul satului Totesi faci dreapta, de unde mai mergi vreo cinci minute si gata: silueta ciudata a bisericii din piatra rasare pe o colina, undeva in dreapta.

De ce e atat de speciala?

Dinauntru se aude vocea placuta a unui preot. Te apuca un mic fior, un gol in stomac, ramai mut. Pana si cei mai nastrusnici turisti, veniti cate doi, cate patru, se lasa de glume in preajma bisericii: unii pentru ca respecta slujba care tocmai are loc, altii pentru ca, in sfarsit, vad cu ochii lor vestita biserica de la Densus.

De ce e ceva atat de special? Poate pentru ca simti ca e ceva venit de foarte departe, din veacuri stravechi si, in acelasi timp, de foarte aproape, ca un suflet, ca un templu romanesc de valoare.

In acelasi timp, totul e unic: o biserica cu un pronaos descoperit (doar doua ziduri ale sale mai sunt acum in picioare), inconjurata de pietre mortuare, unele scrise in latina, ca pe vremea in care romanii erau stapanii locului. Pronaosul, al carui acoperis nu a supravietuit trecerii timpului, este in forma de „L”. Nici zidul din partea sudica a monumentului nu a ramas in picioare.

Iti stavilesti emotiiile si intri in biserica. Pare mult mai mica inauntru decat o vezi dinafara. E drept, cei patru stalpi grosi care domina naosul fura din spatiu. Pilonii sunt imbracati in pietre funerare, iar masa din altar e tot o piatra funerara, a unui ofiter roman. „Slujim pe o piatra funerara. Nu se stie a cui este, literele au fost sterse”, spune parintele Alexandru Gherghel, parohul bisericii.

Printre ei, in picioare sau pe banci, in jur de douazeci de credinciosi il asculta pe preot. Faci doi pasi inauntru si deja esti studiat atent de cateva femei mai in varsta, curioase si usor deranjate. Un turist, par a-si spune, ingaduitor, apoi isi intorc atentia spre vorbele preotului.

Preotul-ghid

„Fiecare vine la momentul potrivit” Daca-l intrebi cu ce e mai deosebita Biserica Densus decat altele, parintele Alexandru Gherghel te duce in altar si iti arata cum lumina patrunde prin doua nise inguste si cade bland pe Sfanta Scriptura.

Parintele vine din Maramures, dar slujeste in biserica din Densus de ani buni. E mandru ca aici si-au gasit alinarea, sub diferite credinte, romanii din Tara Hategului, aproape 1.000 de ani la rand, fara oprire.

Cu vorba-i blanda a batut ani la rand pe la sute de usi ca sa readuca lacasul, prin lucrari de restaurare, cat mai aproape de forma din Evul Mediu. Acum spune ca a reusit, cat de cat.

Mai mult, a primit bucuros si o donatie de 20.000 de dolari din partea statului american (intermediata de fostul ambasador SUA la Bucuresti, Michael Guest), bani cu care a scos la iveala mare parte din pictura de secol XlV cu care este inzestrat lacasul.

Vorbeste fara oprire despre istoria locului, cu toate variantele sale. „Fac slujba, dupa care primesc turistii. Celor care nu au un ghid le spun eu tot ce vor sa stie. Fac asta cu mare drag, tocmai de-aia de multe ori uit sa iau si pauza de pranz.”

Nu se plange ca nu vin prea multi turisti: „Fiecare vine la momentul potrivit. O rugaciune, o vorba buna si incredere in Dumnezeu, iar toate problemele dispar, treptat”, adauga preotul.

Legenda

Templul lui Marte Povestea bisericii, la care au contribuit si unii istorici, autori a diferite supozitii, ar incepe inainte de ocuparea Daciei de catre romani. Destule fete bisericesti sustin ca la Densus ar fi existat un lacas de cult crestin cu multi ani inainte de sosirea legiunilor lui Traian.

O alta varianta ar fi aceea ca pe locul actualei biserici ar fi existat un templu inchinat Zeului Marte (al razboiului) de catre urmasii generalului roman Longinus, cazut in lupta in timpul razboiului daco-roman.

Studii relativ recente arata insa ca biserica are in jur de 800 de ani vechime. Numeroasele materiale de provenienta romana care au fost folosite la ridicarea ei (caramizi, pietre funerare, contraforti etc.) provin de la cele doua locuinte romane din apropiere, de tip „vila rustica”.

Soarta

Salvata de unguri

La mijlocul secolului al XlX-lea, Biserica din Densus a fost la un pas de a fi facuta una cu pamantul. Comunitatea de aici se dezvoltase si avea nevoie de o biserica noua, mai mare.

Localnicii doreau sa procedeze la fel ca locuitorii altor sate hunedorene: sa darame „biserica veche”, iar cu ruinele ei si cu materiale adaugate sa ridice alta, „mai mare si mai frumoasa”. Biserica din Densus a fost insa salvata de autoritatile de la Budapesta, care au intervenit si au interzis categoric demolarea ei, fiind inca de pe atunci considerata biserica-monument.

Fisa tehnica

Biserica de pe timbru

Vechime. Este unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult din piatra ridicate in Romania. O prima faza de constructie dateaza din secolul al XIII-lea, ceea ce incadreaza biserica in limitele artei romanice tarzii. Ulterior, s-au adaugat unele elemente gotice.

Dimensiuni. Lungime - 30 de metri. Latime - 8 metri. Inaltime - 18 metri. Spatiu interior - 15 metri patrati.

Arta. Picturile din interior, autor un anume mester Stefan, dateaza din secolul al XV-lea. Majoritatea imaginilor au fost mutilate in Evul Mediu de reformistii care au folosit biserica (au distrus ochii si gura sfintilor pictati pe pereti si stalpi).

Notorietate. Monumentul este comparabil ca valoare cu biserica de la Curtea de Arges si, spun multi specialisti, beneficiaza de acelasi „nivel de notorietate”. In anii ‘80, imaginea bisericii din Densus se afla pe unul dintre cele mai raspandite timbre postale, cel de 40 de bani.

Acces. Cel mai simplu e cu masina, pe drumul intre Hateg si Sarmizegetusa (judetul Hunedoara).

Cazare si masa. In zona nu exista nicio pensiune. Posibilitati de cazare doar la Hateg sau Sarmizegetusa.

Semnal GSM. Foarte slab.

Vox populi

„De zeci de ori mai faina ca-n poze”

Florin Mugurel, 29 de ani, general manager IT, Petrosani: „E de zeci de ori mai faina decat in orice fotografie. Are un cumul de istorie si arhitectura, imbinate cu totul neobisnuit”.

Constantin Groza, 58 de ani, inspector asigurari, Hateg: „Imi ofera o stare cu totul speciala. Biserica din Densus ma linisteste mai mult si mai bine decat altele”.

Marius Sandu, 39 de ani, inginer, Turnu Severin: „Am venit aici trimisi de localnicii din Sarmizegetusa Ulpia Traiana. E un loc deosebit, cum nu cred sa mai fie prin Romania”.

Petru Clop, 51 de ani, muncitor, Hunedoara: „Am ramas somer cu ceva ani in urma. Atunci am venit aici sa ma rog la Dumnezeu. La scurt timp, mi-am gasit o slujba. E un loc sfant”.

Pledoarie „Incomparabila si absolut fantastica”

Profesorul Adrian Andrei Rusu (arheolog si istoric la Institutul de Arheologie si Istoria Artei Cluj-Napoca) este „medievalistul” contemporan care a cercetat cel mai mult Biserica de la Densus.

El a reunit informatii si argumentari noi si vechi, care revizuiesc mai toate ipotezele emise in trecut despre originile bisericii: „Din punct de vedere istoric, monumentul este unul dintre primele simboluri materiale ale tentativei de promovare a elitei medievale romanesti din Transilvania. Romanii erau destul de saraci, iar la acea vreme micii nobili, cum erau si cei din Tara Hategului, incercau sa se consolideze ca o elita aristocratica si prin ridicarea de constructii de for public”, spune profesorul.

Dar Biserica de la Densus fascineaza si intriga. Nu seamana cu nimic si nici nu se poate compara, in ce priveste preceptele de arhitectura ale Evului Mediu, cu absolut nimic altceva in Romania, spune profesorul Rusu.

Si mai fascinant este felul in care mesterul care a construit-o a reusit sa imbine arhitectura contemporana acelei vremi cu elemente recuperate din constructiile romane. Gurile de canal de pe vremea romanilor au fost transformate in ferestre. Coloanele romane de pe laturile de nord si sud par a juca rol de contraforturi, dar au doar scop decorativ.

Altarele romane s-au montat unele peste altele pentru a deveni stalpi, blocurile uriase din talpa zidurilor au deformat axa principala a bisericii, caramizile cu stampile au devenit frize in zigzaguri.

In sfarsit, leii funerari romani au ajuns decoratii de cornise, fragmente de sarcofage, parti din elevatia tidurilor. Fascinanta este si forma piramidala a turlei bisericii. Toate aceste elemente ma fac sa afirm fara retinere ca biserica de la Densus este incomparabila si una absolut fantastica”.

Cititi si:

Simbolurile care ne reprezinta

Aici votati "Cele 7 minuni ale Romaniei"