Pot să te iau, să te chem, să te audiez, să martori, mai află și presa, să te hărțuiesc luni, poate ani, la un moment dat să te trimit în judecată ceea ce înseamnă suspendare din profesie. Și la un moment dat o să fii achitat și asta e. Și asta se poate întâmpla celor incomozi.”
Nu-i așa că pare opinia cuiva care înțelege foarte bine ce s-a întâmplat în România ultimilor ani, țară în care oricine stătea în vreun fel în calea Statului Paralel era dat la o parte de brațul înarmat al Sistemului, de Troica SRI-DNA-ÎCCJ? Par spusele unuia care a înțeles bine de tot că o bună parte a Justiției a fost transformată întro mașină de tocat vieți, familii, cariere și destine, o mașină care a luat vieți la propriu, nu doar la figurat. Să fie spusele lui Mugur Ciuvică, ale lui Răzvan Savaliuc sau ale lui Liviu Pleșoianu? Cam lipsit de modestie, arăt că și eu exprim de niște ani buni astfel de păreri, de vreo zece, de când ceea ce a fost numit Binom a început măcelul în România, tragicul experiment în care pârghiile democrației, ale instituțiilor fundamentale ale statului, au fost confiscate prin intermediul unei grupări de criminalitate organizate alcătuite din o serie de ofițeri SRI și magistrați, procurori și judecători. Scopul? Exercitarea nestingherită a puterii de către cei din interiorul Cercului Zero al Statului Paralel.
Nu! Citatul de mai sus nu se referă la victimele părții grav bolnave a Justiției și nu aparține cuiva care înțelege mizeria în care a fost scufundată Justiția și tragediile care au distrus o mulțime de oameni, ci dimpotrivă, aparține unui plutonier de presă, unui edec al Poliției Politice, al Gestapoului, aparține unei trompete militare care sună alarme, adunări, alinieri, marșuri de presă în cadență. Cuvintele de mai sus aparțin aceluiași personaj care era de părere acum vreun an și ceva că „din păcate, nu-i putem lua cu cătușele pe judecătorii de la Curtea Constituțională, pentru că au imunitate. Nu putem, dar eu asta aș vrea!” Aparțin unei persoane care adesea semnează cu numele Ioana Ene-Dogioiu.
Consternat, spuneam la vremea respectivă: „Nu, nu este o declarație a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi. Nu sunt nici vorbele șoptite ale unui medium cu capacități paranormale de către generalul Alexandru Nicolski, unul dintre primii șefi ai Securității comuniste, îngrijorat de dincolo de eternitate pentru soarta democrației românești. Sunt cuvintele unei jurnaliste, Ioana Ene Dogioiu, de la ziare.com, cunoscută și sub alte două nume: Nadina Forga și Constantin Răcaru. Nu știu care dintre cele trei nume este cel real, dar nu asta este important! Știu, însă, că declarația publică făcută de persoana în cauză la un post de televiziune este în măsură să amuțească pe oricine mai are o fărâmă de minte, sau măcar un rest de bun-simț.”
La vremea aceea, Ioana Ene Dogioiu regreta că nu-i poate arunca în dosul gratiilor pe judecătorii de la CCR. Vorba trompetei, „din păcate”, pe vremea când erau stăpânii vieții și ai morții, lui Kovesi și Coldea nu le-a venit ideea asta genială, care ar fi salvat democrația de penitenciar. Mai nou, aceeași trompetă, la același post de televiziune, lua apărarea zilele trecute judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție „acuzați de judecătorii Curții Constituționale că au fost părtași la o nelegalitate” prin apartenența la completurile de 5, devenind astfel posibil expuși unor sancțiuni serioase. Concluzia?
Cea de mai sus, potrivit căreia judecătorii în cauză, aidoma românilor cu viețile călcate în picioare de mașinăria SRI-DNA-ÎCCJ, au devenit niște biete victime, atunci când au fost acuzați de judecătorii Curții Constituționale că au fost părtași la o nelegalitate. Ce ar mai fi de zis? Păi, nimic altceva decât că dacă judecătorii CCR ar fi fost „luați cu cătușe” la timp, atunci când lucid Ene Dogioiu a sunat prima dată goarna, nu s-ar fi ajuns în tragica situație în care victimele să fie confundate cu călăii.