Comisia Europeană în complicitate cu marile rețele sociale a introdus Poliția Gândirii pe Internet. Orice nu corespunde doctrinei UE va fi eliminat.
Mai multe rețele sociale, printre care Facebook, Google, Twitter și YouTube, ca și gigantul Microsoft, au semnat la sfârșitul lunii mai condul de conduită al Comisiei Europene, prin care se angajează să blocheze sau să șteargă în 24 de ore mesajele pe care le consideră incitatoare la ură și violență.
În comunicatul de presă difuzat cu această ocazie de Comisia Europeană se arată:
„Companiile IT susțin eforturile depuse de Comisia Europeană și de statele membre UE pentru a face față provocării ce constă în a garanta ca platformele online să nu ofere posibilități de propagare virală discursurilor incitatoare la ură ilegale difuzate pe internet. Ele împărtășesc, împreună cu alte platforme și companii active în domeniul rețelelor sociale, responsabilitatea colectivă și onoarea de a promova și de a facilita libertatea de expresie în mediul online.”
Ce înseamnă „mesaje incitatoare la ură și violență”? De exemplu, dezaprobarea la adresa legalizării căsătoriilor gay este homofobie? Sau repudierea cotelor de imigranți fixate de Comisia Europeană este islamofobie? Sau denunțarea cotelor de reprezentare egală a bărbaților și femeilor în consiliile de administrație, inclusiv ale companiilor private, este sexism?
În numele unor principii morale stabilite de persoane, instituții și entități nealese prin vot democratic sau companii private, se instituie o adevărată Poliție a Gândirii, ca în 1984 al lui Orwell.
Iată cum comentează pe site-ul doorbrack.be Philip Claeys, fost europarlamentar și actual vicepreședinte al formațiunii politice naționaliste flamande Vlaams Belang:
„Problema fundamentală este de a ști dacă UE îi revine rolul de a stabili ceea ce europenii au dreptul încă de a scrie (și deci de a citi) pe rețelele sociale sau nu... De ce acest atac la adresa rețelelor sociale, care depind de libertatea de exprimare? Din cauză că guvernele nu au nici un control asupra lor. Pentru că în aceste rețele se găsesc informații, opinii și dezbateri care sunt excluse din media tradiționale.
Gândiți-vă la agresiunile în masă la adresa femeilor germane în ajunul Anului Nou la Köln și în alte părți... Nimeni nu dorea ca aceste lucruri să se cunoască, dar reacțiile masive pe rețelele sociale au făcut ca după numai patru zile mușamalizarea afacerii să devină imposibilă.”