Traim intr-o tara bolnava, captiva unui maniheism primejdios. Daca scrii ceva despre Tariceanu si guvernul sau esti catalogat drept omul democratilor, taliban sau intelectual frustrat. Daca il mai intepi pe presedintele Basescu pentru gesturi nu tocmai ortodoxe, este clar, te-ai vandut lui Patriciu si oligarhilor.

Totul este creionat in alb si negru, nu exista cale de mijloc, societatea fiind polarizata, mai ceva ca-n 1990, cand ori erai anti-Iliescu ori fesenist. Eu incerc sa scap de aceasta marota, de a gandi prin prisma extremelor.

Nu-mi place Tariceanu, dar am amici liberali si inca unii mari; nu-l apreciez pe Videanu, dar am prieteni in PD; n-am nici cel mai mic respect pentru Mircea Geoana ca om politic, dar exista oameni de mare calitate in PSD cu care intretin relatii cordiale.

Cred ca maturizandu-ma mi-am dat seama ca omul se cunoaste dupa roade, dupa ceea ce face pentru tara, pentru acest popor amarat.
Tradat de prieteni, scuipat de cei care-l linguseau, Adrian Nastase se intoarce in politica.

Si o face intr-un mod elegant, fara patima, rational. Spre deosebire de altii, eu m-am incumetat sa citesc cartea lui Nastase „Romania europeana. Un proiect politic social-democrat”, desi fostul prim-ministru este cunoscut pentru cartile sale voluminoase, adevarate Biblii.

Ei bine, am parcurs cele 570 de pagini cu pixul in mana si nu-mi pare rau pentru ca am gasit idei, solutii si proiecte importante, demne de o discutie ampla despre viitorul Romaniei in UE.

Si nu pot sa nu-i dau dreptate lui Adrian Nastase, care crede ca „integrarea europeana risca sa se transforme din marea sansa pe care istoria a oferit-o Romaniei, o sansa a bunastarii si a dezvoltarii civilizate, intr-o imensa capcana”.

Nastase pune degetul pe rana si face o radiografie cruda, dar onesta a Romaniei actuale. O tara unde Constitutia este invechita, iar sistemul electoral demodat.

Un colt de lume unde jumatate din populatia tarii si mai mult de o treime din populatia ocupata, aflata in rural, parcurge o tranzitie „inversa” catre economia privata. O lume in care a te naste la sat echivaleaza cu a trai in lumea a treia. Unde niciun spital public nu are vreo acreditare recunoscuta la nivel international, in care cercetarea este o Cenusareasa, iar tinerii cu mintile luminate aleg sa emigreze.
Marea problema a Romaniei va fi in urmatorii ani, daca nu va putea absorbi fondurile europene, pentru ca exista o adevarata mitologie a banilor de la UE, multi politicieni „inscriindu-se in acesta cursa haotica de a ajunge primul la robinet, similara aventurierilor care cautau un El Dorado”, scrie pe buna dreptate Nastase.

Departe de optiunile politice ale fiecaruia, sper pentru binele Romaniei ca dezbaterea initiata de Adrian Nastase sa nu ramana la stadiul de propunere.

Daca nu va fi preluata de PSD, preocupat mai mult sa negocieze scandalurile politice, mimand fecioria, desi este o cocota batrana, poate de altii. Iar pe cei care ma vor acuza – in stilul arhicunoscut dambovitean – ca „m-am vandut lui Nastase” ii rog sa citeasca volumul, dupa care mai vorbim. E valabil si pentru Mircea Geoana.

Cititi si pe blogul: "Fara Mila"