„Drogaţi” de putere. Înşurubaţi în fotolii. Dependenţi de putere. Aşa-i putem descrie pe „Ţarul Putin”, Xi Jinping, Erdogan, Merkel - aflată la al patrulea mandat dar, încă, fără o definiţie certă la adresa ei. Dar, atenţie, vine din urmă Trump care a spus recent că nu sunt suficiente doar două mandate de preşedinte.
Nu se poate uita când ''Împăratul'' chinez Xi Jinping, a modificând Constituţia pentru a-şi face cadou o „croazieră” la clasa 1-a pe viaţă, la comanda imensului portavion care e China.
Sau sultanul Erdogan care, cu ocazia referendumului de anul trecut a demis de fapt primul ministru asumându-şi toată puterea până în 2029. Dacă nu până în 2034, în caz de dizolvare anticipată a Parlamentului.
Din exclusivul club face în mod natural parte, cu toate onorurile şi fostul tovarăş Vladimir Vladimirovici Putin, 65 de ani, ex funcţionar KGB, care ieri, odată cu victoria categorică împotriva unor adversari-băgători de seamă, şi-a făcut cadou al doilea său mandat prezidenţial consecutiv, care va dura 6 (şase) ani. Ruşii o numesc ''democraţie'', dar e evident că vorbim despre o alfel de înţelegere a fenomenului.
Pare o modă, e epidemie, o vocaţie în spatele căreia, dacă ne uităm bine, se citeşte dorinţa de certitudini, de stabilitate, de un om puternic la comandă, în mâinile căruia să se încredinţeze destine. De unul care să dicteze drumul de parcurs. Şi dacă ocazional este îmbrăcat în fustă, ca în cazul doamnei Angela Merkel, realeasă cancelar pentru al patrulea său mandat consecutiv, n-are importanţă. Fiecare, normal, are stilul său. Şi apelativele pe care le merită.
Putin e ''ultimul ţar''. Xi este ''ultimul împărat'' al Imperiului Celest. Erdogan se mişcă, bombardează, trimite după gratii jurnalişti şi comandă ca un ''sultan''. Merkel, care n-are nevoie de un patent democratic, n-are un supranume, dar va rămâne pentru eternitate prin lapidara definiţie pe care i-a dat-o Berlusconi (''fund de fier'').
Dar ea o duce înainte, nepăsătoare la critici şi la bătăi de joc, iar ca să nu-i fure cineva fotoliul de sub fund a pus la cale o uriaşă coaliţie, compusă din elemente care în mod normal se războiau fără încetare. Că din această adunătură de aproape dictatori nu face parte şi ''the Donald'', este o chestiune cu care el nu se împacă. Şi invidiază pe omologii săi care nu trebuie să ceară permisiunea Camerelor şi Senatelor pentru a face ceea ce doresc. Şi au timp suficient în faţa lor. Aşa că, prinzând gustul puterii deja începe să spună că două mandate îi par puţine pentru a face Americii şi nouă tuturor ceea ce are în minte, scrie editorialistul Luciano Gulli, pentru Il Giornale.